Înmormântarea Constituţiei

László Sólyom, fostul preşedinte al Ungariei, nu s-a dus la ceremonia de instalare a noului preşedinte, nu a vrut să participe la înmormântarea celei mai mari părţi a operei sale de o viaţă.

În această funcţie, el a fost un element de contrapondere al guvernelor Gyurcsány şi parţial Bajnai. Uneori, obiectivitatea lui putea fi chestionată, dar, de fiecare dată, de multe ori - de 17 ori! - a cerut opinia Curţii Constituţionale pentru diferite acte ale Legislativului sau ale Executivului şi de fiecare dată i s-a dat dreptate.

Pál Schmitt, noul preşedinte, nu are astfel de pretenţii. A spus cu mult înainte că nu va fi o contrapondere a Guvernului, ci un motor wal Legislativului. Iar Viktor Orban, într-un interviu la TV, a comunicat: „Este vorba de o neînţelegere totală, deoarece aici, în Ungaria, şeful statului nu este frâna şi contraponderea Guvernului, ci o parte a puterii executive".

Aşa că, dacă există vreo neînţelegere, aceasta se datorează Curţilor Constituţionale de până acum sau preşedintelui demisionar, deoarece, la o întrebare pusă de el, Curtea a explicat: atribuţiile şefului statului reprezintă contraponderea activităţii legislative a Parlamentului în cadrul separării puterilor în stat, legiferată de Constituţie. Exercitându-şi drepturile, preşedintele păzeşte funcţionarea democratică a ansamblului organizării statale. Dar cum poate păzi un motor?

În ceea ce-l priveşte pe László Sólyom, nu numai el este perdant. Noul şef de stat, ales tot de cei care l-au ales şi pe Sólyom, când mai era necesară o frână, promite tocmai inversul principiilor pe care a mizat fostul preşedinte întreaga lui viaţă. Iar împreună cu Constituţia va fi scoasă din uz şi acea construcţie a interpretărilor creată de Curtea Constituţională sub îndrumarea lui spirituală...