Implicaţiile geopolitice ale campaniilor de vaccinare din Orientul Mijlociu/Africa de Nord. Ce ţări se redeschid până la sfârşitul anului

Potrivit unei analize IHS Markit privind implicaţiile geopolitice ale programelor de vaccinare anti-COVID-19 din regiunea Orientul Mijlociu/Africa de Nord (MENA), doar un număr mic de ţări au capacitatea de a-şi imuniza populaţiile şi redeschide economiile şi turismul până la sfârşitul anului.

Este valabil în special pentru ţările cu un număr mic de locuitori, care dispun totodată de puterea financiară şi infrastructura sanitară necesare derulării unui program eficient de imunizare pentru cel puţin 70% dacă nu pentru întreaga populaţie. Aceste ţări, între care Israel, Qatar şi Kuweit, şi-au asigurat stocuri de seruri anti-COVID-19 prin contracte de preachiziţie, în timp ce ţări mai mari, precum Turcia şi Egipt se vor putea baza pe producţie proprie de vaccinuri, fie dezvoltându-le intern, fie prin acorduri de licenţă cu companii producătoare.

Potrivit analizei IHS Markit, ţările din MENA se împart în trei grupuri în funcţie de probabilitatea de succes a programelor de vaccinare.

Primul Grup

E format din ţările bogate, cu populaţii mici şi guverne funcţionale - şi anume Israel şi statele din Consiliul pentru Cooperare din Golf (cu excepţia Arabiei Saudite): Bahrain, Kuweit, Oman, Qatar şi Emiratele Arabe Unite.

Aceste ţări îşi pot asigura cantitatea necesară de vaccinuri pentru a-şi imuniza cea mai mare parte a populaţiei astfel încât, până la sfârşitul anului, să poată ridica majoritatea restricţiilor deschizând calea pentru redeschiderea completă a economiei, turismului şi industriei serviciilor. 

Potrivit estimărilor IHS Markit, o vor face atât prin contracte cu companii farmaceutice, cât şi prin împărtăşirea de date despre imunizare şi contribuţii la programe de cercetare şi dezvoltare de vaccinuri.

Al doilea grup

Constituie state precum Algeria, Egipt, Iran, Maroc, Tunisia şi Turcia în care programele de vaccinare vor fi încetinite de factori precum populaţia numeroasă, dificultăţi logistice, infrastructură slabă şi instabilitate politică.

Întrucât ele nu dispun de sisteme sanitare eficiente şi centralizate, sunt mai susceptibile să opteze pentru programe limitate de vaccinare în care să fie prioritizată populaţia vulnerabilă, persoanele în vârstă şi bolnavii cronici, în timp ce restul ar continua să meargă la muncă şi ar fi evitate carantine stricte.

O consecinţă probabilă a acestei strategii este că vor fi instituite măsuri localizate de combatere a virusului pe termen lung precum închideri pe timp de noapte şi programe scurte pentru comercianţi - iar acestea ar putea fi menţinute până la sfârşitul lui 2021 şi prelungite chiar şi în 2022.

Asta va însemna că nu va exista o redresare economică rapidă, dar se va evita închiderea unor industrii cu angajatori majori precum sectoarele de producţie, textile şi agricole.

Al treilea grup

Este format din ţările slăbite cel mai puternic de impactul instabilităţii politice susţinute, guvernare slabă, violenţe civile şi sancţiuni internaţionale, şi anume Irak, Liban, Libia, Siria şi Yemen.

Aceste ţări nu vor derula campanii de vaccinare suficient de cuprinzătoare până în 2022 sau chiar 2023, în măsura în care accesul la vaccinuri va fi obstrucţionat de dificultăţi de finanţare, lipsa infrastructurii şi riscul de violenţe.

Până la mijlocul anului, majoritatea statelor din MENA vor fi dependente de surse externe de seruri, în condiţiile în care doar o mică parte din ele sunt implicate în cercetare şi dezvoltare de vaccinuri.

Companiile farmaceutice chineze au oferit posibilitatea de participare la teste clinice în schimbul unui acces mai rapid la vaccinuri. Egipt, Iordania, Maroc, Arabia Saudită şi Turcia participă la studii clinice ale serurilor dezvoltate de Sinopharm, Sinovac şi CanSino. Emiratele Arabe Unite au permis studii clinice ale serului rusesc Sputnik.

Bahrain, Iran, Irak, Israel, Iordania, Kuweit, Liban, Libia, Oman, Qatar şi Arabia Saudită participă la mecanismul COVAX al OMS prin care îşi asigură vaccinuri cu preţ redus pentru până la 20% din populaţia lor.

În schimb, Algeria, Egipt, Mauritania, Maroc, Siria, Tunisia, Autoritatea Palestiniană care controlează Cisiordania şi Gaza şi Yemen beneficiază de donaţii de vaccinuri prin programul Băncii Mondiale Gavi-COVAX Advance Market Commitment, la fel pentru imunizarea a 20% din populaţie.

State cu capacitate de producţie proprie a vaccinurilor

Regiunea MENA cuprinde ţări care dispun de unităţi de fabricaţie a vaccinurilor pe teritoriul lor, fie a unor seruri licenţiate internaţional, fie a unora proprii.

Turcia lucrează la un vaccin propriu care ar putea fi distribuit ulterior în Africa subsahariană, iar Iranul la doi candidaţi de vaccin -în decembrie, a început studiile clinice ale vaccinului COVIran Barekat, produs de Setad Ejraiye Farmane Hazrate Emam, şi va începe testările şi pentru Razi COV-Pars, dezvoltat de Institutul Razi. Egiptul va produce vaccinul Sinovac.

Algeria şi Marocul au sectoare farmaceutice extinse ce pot susţine producţia unor vaccinuri.

State marcate de turbulenţe politice

În Algeria, Liban, Irak şi Tunisia campaniile de vaccinare au fost afectate de turbulenţe politice din cauza unor guverne de tranziţie sau care au stârnit nemulţumirea populaţiei, iar acestea s-ar putea amplifica în 2021.

Aici populaţia civilă va fi puţin dispusă să se conformeze unor restricţii suplimentare asupra deplasării şi economiei, iar în lipsa unor ajutoare financiare de stat sau unor programe de vaccinare cuprinzătoare în prima jumătate a anului 2021, probabilitatea unor manifestaţii naţionale va creşte semnificativ.

În state bazate pe economie informală precum Egipt, Iordania, Maroc prelungirea restricţiilor  sau închiderilor pe timp de noapte sunt în măsură să alimenteze protestele.

Ţări în care există risc mare de instabilitate politică care să ducă la căderea guvernului sunt Algeria, Liban şi Tunisia.

State din zone de conflict

Irak, Liban, Libia, Siria şi Yemen sunt zone de conflict în care există puţine date despre pandemie dar în care instabilitatea politică cronică şi sancţiunile economice vor diminua capacitatea guvernamentală de a asigura vaccinuri pentru populaţie. Deşi unele beneficiază de mecanismul COVAX, cel mai probabil serurile vor ajunge cu întârziere, şi chiar şi atunci campaniile se vor desfăşura cu dificultate şi vor avea provocări logistice mari. În lipsa unor acorduri de încetare a focului, vaccinările şi testările nu vor avea loc şi pandemia va persista. În acelaşi timp, graniţele poroase vor facilita deplasările refugiaţilor şi militanţilor, mai ales în primăvară şi vară când conflictele sunt aşteptate să se intensifice, permiţând propagarea pandemiei dincolo de graniţele acestor ţări.