Idei LSRS (1) : Noi "porţi de fier", mai mult transport fluvial şi repornirea agriculturii în Lunca Dunării

Dezvoltarea unui sistem hidroenergetic puternic reprezintă o şansă unică pentru România de a evita importurile de energie şi de a crea plus-valoare în cadrul UE. În plus, un amplu sistem de îndiguiri poate contribui la creşterea sectorului transporturilor fluviale şi la crearea unui sistem ramificat de irigaţii, capabil să valorifice Lunca Dunării - recomandă un expert român emergent, membru al Ligii Studenţilor Români din Stră

În completarea dosarului Rezervoarele româneşti de idei din ediţia curentă, FP România a cerut unor tineri experţi din cadrul LSRS să-şi prezinte ideile referitoare la oportunităţile deschise României prin Strategia UE pentru Dunăre şi asupra unei politici de dezvoltare durabilă pentru România.

Interesul secular al statelor europene pentru acest fluviu a dus la acordarea unui statut special încă de la începuturile relaţiilor diplomatice moderne (Tratatul de la Paris, 1856). Ultimele decenii au confirmat acest interes prin masivele investiţii care s-au realizat de la Vest la Est în bazinul Dunării. Finalizarea Canalului Rhin-Main-Dunăre în 1992 şi conectarea Mării Negre cu Marea Nordului este o dovadă incontestabilă a interesului occidental pentru capacităţile economice ale fluviului. România a fost parte integrantă a eforturilor de dezvoltare. Realizarea unor proiecte de amploare precum Porţile de Fier şi Canalul Dunăre - Marea Neagră evidenţiază potenţialul energetic şi navigabil al bazinului.

Expansiunea către Est a Uniunii după anul 2000 a facilitat demararea unui amplu proiect transnaţional – „Strategia UE pentru Dunăre”. Contrar tradiţiei, în acest caz, autorităţile de la Bucureşti (indiferent de partidul de provenienţă) au jucat un rol activ. Dincolo de obiectivele generale şi proiectele comune ale Intergrupului european, România are posibilitatea de a demara o serie de planuri economice conexe.

Construirea unei serii de structuri energetice pe cursul Dunării ar trebui să constituie cel mai important obiectiv economic pentru regiune. În condiţiile în care Europa se confruntă cu probleme crescânde de siguranţă energetică, dezvoltarea unui sistem hidroenergetic puternic reprezintă pentru România o şansă unică de a evita importurile de energie şi de a crea plus-valoare în cadrul Uniunii.

Edificarea unui amplu sistem de îndiguiri poate contribui în mod determinant la creşterea sectorului transporturilor fluviale şi mai ales la crearea unui sistem ramificat de irigaţii, capabil să valorifice Lunca Dunării şi să relanseze agricultura din judeţele riverane.

Ambientaliştii ar putea sublinia riscurile unor astfel de lucrări pentru ecosistem, însă acestea pot fi reduse la cote minime dacă structurile vor fi ridicate respectând principiile dezvoltării durabile şi prin utilizarea unor materiale ecologice, non-toxice. Respectul biodiversităţii amplifică activităţile turistice şi culturale din zona Dunării, iar proiectele promovate de România trebuie să vizeze şi acest segment economic. În acest sens, este suficient să amintim unicitatea Deltei ca biosistem.

Susţinerea şi interesul Comisiei Europene pentru această zonă permit României să acceseze fonduri şi să demareze un amplu program de încurajare a întreprinderilor mici şi mijlocii din localităţile cu acces la fluviu. Activităţile de construcţie a ambarcaţiunilor, de transport, logistică şi agricultură specifică zonei pot cunoaşte o creştere exponenţială.

Concluzionăm însă precizând că, dacă pe de o parte finanţarea nu este o problemă şi potenţialul fluviului este evident, pe de altă parte România manifestă dificultăţi în demararea proiectelor din cauza corupţiei, a procedurilor administrative complexe, a deficienţelor din sectorul resurselor umane şi a metodelor de management depăşite.

Olivian Ortopan studiază ştiinţe politice şi relaţii internaţionale la Universitatea din Bologna.