EXCLUSIV Gáspár Miklós Tamás, filosof, politolog ungur: ,,Politicienii, de-o imbecilitate fermecătoare“

Este născut la Cluj şi trăieşte acum la Budapesta. Spune că este ungur pe jumătate evreu. Filosoful şi politologul G.M. Tamás susţine că tensiuniile româno-ungare iscate de reorganizarea teritorială a României, propusă de PDL, sunt doar o diversiune a politicienilor de la Bucureşti şi de la Budapesta pentru a câştiga electorat şi pentru a distrage atenţia maselor nemulţumite de austeritate. Tamás atrage atenţia că adevăra

Adevărul: Reorganizarea teritorială a României a tensionat relaţiile româno-ungare. Cine e de vină?

G.M. Tamás: În ultimii zece ani aceste conflicte româno-ungare s-au atenuat, iar întâmplările recente utilizează sensibilităţile istorice care există de sute de ani între unguri şi români, şi care se suprapun unor încercări foarte valoroase în societatea civilă pentru înţelegere şi compromis. Clasa politică din România şi Ungaria creează acum o diversiune, pentru influenţă politică şi electorală.

Vezi şi:

Cum poate fi amendat comportamentul politic al lui Traian Băsescu? Spune şi tu!

În cazul României, un Guvern cu o majoritate foarte mică încearcă să culeagă merite în serviciul neamului şi să arate opoziţiei că nu este aservit partenerului de coaliţie, UDMR. Şi liderii opoziţiei din România trebuie să arate că sunt români ,,verzi" şi nu se lasă. UDMR trebuie să arate şi el Partidului Civic Maghiar al episcopului Laszlo Tokes că sunt buni unguri. Noul partid maghiar trebuie să arate ce arată un nou partid naţional-conservator.

Şi care este interesul Budapestei?

Guvernul Ungariei este într-o situaţie problematică, fiind prins între protestele sociale şi antipatia generală a Europei. La aceasta se adaugă şi problemele sociale din ambele ţări, cauzate de măsurile de austeritate. Situaţia este ideală să se creeze o coerenţă naţională şovină în ambele comunităţi şi să se uite complet de interesele autentice ale populaţiei. Este situaţia dezamăgitoare, cunoscută de toată lumea de sute de ani, când elitele politice se folosesc de clivajele istorice să-şi creeze un sprijin politic.

Situaţia este exploatată de domnul Băsescu şi de domnul Boc, doar ca să nu se mai ocupe de legea minorităţilor, care ar avea un rezultat esenţial pentru ungurii din România decât autonomia teritorială a Secuimii. De ambele părţi, ungară şi română, sunt bine cunoscute provocările cu plăcuţa cu Nicolae Iorga pe statuia lui Matei Corvin la Cluj până la deschiderea Reprezentanţei Ţinutului Secuiesc la Bruxelles şi alte lucruri fără sens. Cine cunoaşte bine Transilvania ştie că aceste conflicte interetnice nu mai sunt aşa puternice ca înainte. Dar diverse grupări politice fac acum totul să distrugă ceea ce societatea civilă a făurit fără amestecul politicului. Dacă la Cluj se întoarce perioada Funar, dacă ungurii din Transilvania se simt atacaţi, puşi într-un colţ, vor răspunde cu pasiune naţională.

Credeţi că mai poate avea loc un moment Târgu Mureş - martie 1990?

Nu cred, dar elitele politice ungară, maghiară ardeleană şi română fac tot posibilul să fie aşa. Toată lumea se poartă rău, toate elementele din această poveste sunt cinice, mioape şi iresponsabile. Societatea este însă mult mai înţeleaptă decât conducătorii ei. Provocările, amintirile şi miturile naţionaliste sunt însă foarte uşor de trezit. Am sperat că elitele politice cu toate greşelile şi carenţele lor se vor decide să nu distrugă coeziunea şi coexistenţa prietenoasă a etniilor în Transilvania. Şi iată că încă o dată ele pornesc pe drumul cel rău, cunoscut de toată lumea ca fiind rău.

Membri ai Uniunii Civice Maghiare au ameninţat că vor protesta faţă de regionalizare prin nesupunere civică. Să-i luăm în serios?

Escaladarea situaţiei prin provocări şi declaraţii şovine de ambele părţi indică un succes pentru aceste grupări politice iresponsabile. Poate că totuşi, ignorând instituţiile politice, despre care ştim cum sunt, idioate, iresponsabile şi corupte, societatea va fi mai înţeleaptă. Cred că ungurii şi românii trebuie să înveţe să râdă de liderii lor. Când aud de deputaţi, lideri de partid, prim-miniştri şi preşedinţi de ţară, să zâmbească şi să nu-i urmeze. Râsul este o formă pasivă de rezistenţă a societăţii când este înşelată de elitele sale politice. Ar fi destul ca această escaladare a şovinismului din ultima vreme să nu-şi atingă ţinta, adică mobilizarea naţionalistă ca instrument electoral. Gesturile tuturor politicienilor mi se par de o imbecilitate fermecătoare.

Reforme ce amintesc de Ceauşescu

Cum vedeţi planul PDL de reorganizare teritorială?

Aceste schimbări administrative sunt cunoscute din perioada Ceauşescu, când s-a trecut de la regiuni la sistemul de organizare pe judeţe a României cam cu acelaşi scop, ca secuimea să nu mai fie un teritoriu comun al ungurilor majoritari în Secuime. Propun opiniei publice româneşti un gând bun: de ce să nu fie cele trei judeţe împreună? Nu dăunează în niciun fel interesului public al României. Românii nu trebuie să-i asculte nici pe politicienii care vin cu propuneri de autonomie teritorială în spirit şovin şi de pompierism naţionalist.

,,Românii nu trebuie să-i asculte nici pe politicienii care vin cu propuneri de autonomie teritorială în spirit şovin şi de pompierism naţionalist"

O parte a maghiarimii vorbeşte de o tentativă de asimilare brutală prin reforma administrativă a României. Subscrieţi?

Este o exagerare nebunească. Într-adevăr comasarea judeţelor este un gest ostil, de reavoinţă la adresa ungurilor din România. Că ei vor un teritoriu al lor, în centrul României, unde să se simtă acasă, nu este un lucru rău. Toată isteria aceasta este fără sens. Ce s-a întâmplat când exista Regiunea Autonomă Maghiară? Nimic.  

Cum ar fi trebuit să reacţioneze autorităţile române în momentul deschiderii Reprezentanţei Ţinutului Secuiesc la Bruxelles?

A fost o provocare şi a fost bine că ea a fost criticată de România. A fost o greşeală a politicienilor minorităţii maghiare din Ardeal exacerbată de atitudinea Guvernului ungar, care pur şi simplu, în faţa protestelor sociale vrea să creeze o atmosferă naţionalistă, care să-l ajute la legitimarea politică, aflată în pericol. Ungaria este o ţară într-o stare de mare nemulţumire, iar dreapta din Parlamentul ungar nu poate fi răsturnată acum prin instrumente legale şi paşnice. În Ungaria există astfel un conflict ascuţit, pe care Guvernul încearcă să-l rezolve prin entuziasm naţional şi poporal. Nici măcar nu inventează un truc nou.

Provocările naţionaliste ignorate au dispărut

O parte din români se teme că Ţinutul Secuiesc se va desprinde de restul teritoriului ţării. Este justificată frica?

Cum să se desprindă, doar se află în mijlocul ţării?! Sunt absurdităţi. Există şi alte ţări în Europa teritiorii cu autonomie. Problema se poate rezolva doar prin toleranţă. Nu se va întâmpla nimic cu Ţinutul Secuiesc. Părea că în ultimii zece ani clasa politică românească a înţeles. Şi în ultimii zece ani au existat provocări naţionaliste din rândurile minorităţilor şi au fost pur şi simplu ignorate, de aceea au şi dispărut. De ce nu s-ar putea continua această politică de înţelepciune practică, de toleranţă şi de a ridica din umeri când trebuie?

 Revolta de foame a ţiganilor săraci

Cum vedeţi ascensiunea prtidelor de dreapta în Europa, spre exemplu a Jobbik, în Ungaria?

Jobbik nu mai joacă niciun rol acum în Ungaria, în Parlament. Avem o majoritate (Fidesz) care este conservatoare, naţionalistă şi etnicistă. Forţele acestea de dreapta care sunt în ascensiune nu doar în Europa, ci şi în America, este o reacţie la criza mondială cu care se confruntă lumea şi la lipsa unei forţe de stânga puternice. Acum zece ani, o situaţie asemănătoare ar fi dus la triumful stângii. De obicei, în vremuri de pace, triumfă partidele de socialiste, de stânga.  Acum sistemul capitalist este în criză, iar partidele socialiste sunt în cădere peste tot în lume şi în acest vacuum pătrunde extrema dreaptă xenofobă, îndreptată împotriva imigranţilor, împotriva minorităţilor. Ştiu foarte bine că problema etnică adevărată, în România, ca şi în Ungaria, este problema ţigănească, nu cea maghiară.

De bine de rău, în România mai există o elită politică maghiară, cu care se poate vorbi. Dar masele de ţigani fără reprezentare politică pur şi simplu nu fac parte din sistemul instituţional obişnuit, ceea ce înseamnă că statul şi majoritatea populaţiei pot face ce vor cu rromii. Cât vor mai tolera ţiganii această situaţie şi când izbucneşte răscoala de foame a populaţiei ţigăneşti sărace de la sate, nu ştim. Deja acest lucru s-a întâmplat în Slovacia, acum cinci ani când după 1945 un stat a trebuit să mobilizeze armata să restabilească situaţia internă. Situaţia este explozivă şi teribilă. Totuşi şi aici  există urme de speranţă.Spre exemplu, la Cluj, unguri şi români au protestat împreună faţă de evacuarea unor ţigani dintr-un cartier al oraşului.

Spuneaţi că rromii nu au reprezentare politică în România. Au totuşi un reprezentant în Parlament, un rege ba chiar şi un împărat..

Astea sunt glume. Rromii sunt mai numeroşi decât maghiarii în România şi totuşi nu au un partid politic similar UDMR.

Dar totuşi nu este vina rromilor că sunt împrăştiaţi într-o sumedenie de organizaţii?

Ba da, este vina lor. Populaţiile analfabete şi sărace nu sunt în stare să se organizeze. Ar trebui, spre exemplu, ca forţele democratice din ţările est-europene să-i ajute să se organizeze.

Credeţi că problema ţigănească nerezolvată a contribuit la faptul că aderarea României la Schengen este privită cu reticenţă?

Nu cred. Situaţia rromilor din România nu este mai proastă decât a celor din Cehia, Slovacia, Ungaria sau Croaţia. Poate se invocă acest lucuru într-un mod mincinos. Dar nici noi în Ungaria, sau Austria , nu ne putem lăuda că am fost mai înţelegători, chiar dimpotrivă.

Unde au greşit autorităţile române în cazul integrării cetăţenilor lor de etnie rromă?

Nu sunt convins că toţi rromii vor să fie integraţi. Unii dintre ei vor o existenţă autonomă şi diferită faţă de majoritate, în stilul lor de viaţă. Alţii vor să se integreze. Pentru asta este nevoie de ani, decenii de generozitate financiară, socială şi politică, de forţe care nu-şi abandonează obiectivul la primul eşec.

,,Nu sunt convins că toţi rromii vor să fie integraţi. Unii dintre ei vor o existenţă autonomă şi diferită faţă de majoritate, în stilul lor de viaţă"

Un maghiar, pe jumătate evreu, crescut în România

G. M. Tamás  s-a născut în 1948 la Cluj şi a trăit în România până la vârsta de 30 de ani. A absolvit Universitatea Babes-Bolyai, iar în 1978, după mai multe conflicte cu Securitatea din cauza opiniilor sale politice, a emigrat în Ungaria. După o perioadă în care a predat la cea mai mare universitate din Budapesta, filosoful a fost concediat din motive politice.

După 1989, G. M. Tamás  a intrat în Parlamentul de la Budapesta. El a renunţat la cariera politică în 1994 pentru a se dedica scrisului. Unele din cărţile sale au fost traduse în 14 limbi. Cum se defineşte cunoscutul filosof? ,,Sunt un maghiar pe jumătate evreu, crescut în România într-o familie de ilegalişti comunişti care mi-a oferit o impecabilă educaţie anticomunistă", a declarat G.M. Tamás.