Eşecul Uniunii Mediteraneene

Proiectul francez lansat anul trecut de preşedintele Nicolas Sarkozy, vizând crearea unei uniuni a ţărilor riverane Mediteranei, s-a împiedicat de Berlin Prin intermediul secretarului de

Proiectul francez lansat anul trecut de preşedintele Nicolas Sarkozy, vizând crearea unei uniuni a ţărilor riverane Mediteranei, s-a împiedicat de Berlin

Prin intermediul secretarului de stat la Afaceri Europene, Jean-Pierre Jouyet, Franţa a anunţat că Uniunea Mediteraneeană îi lasă locul "Uniunii pentru Mediterana". Schimbarea semantică, susţin comentatorii, nu este deloc întâmplătoare. Ea arată că Hexagonul şi-a mai temperat ambiţiile politice, încercând să-şi "împace" partenerii europeni ostili proiectului.

Încă din timpul campaniei electorale pentru alegerile prezidenţiale, actualul lider de la Elysee, Nicolas Sarkozy, a vorbit despre proiectul unei structuri politico-economice comune ţărilor riverane Mării Mediterane, un loc important acordându-li-se celor de pe flancul sudic.

Şi tot de atunci, statele nord-europene, iar ceva mai târziu Germania şi-au arătat reţinerea faţă de acest proiect, în prezent manifestându-şi chiar ostilitatea în acest sens. "Nu putem să facem în aşa fel încât unii să se intereseze de Mediterana, iar alţii de Ucraina", a spus cancelarul german Angela Merkel, acum o lună, la Convenţia UMP, partidul lui Nicolas Sarkozy.

De fapt, mai spun comentatorii, Germania şi ţările din nordul Europei nu agreează deloc ideea ca Franţa, în cazul concretizării proiectului Uniunii Mediteraneene, să "beneficieze" de fondurile comunitare acordate ca ajutor celor 12 ţări de pe flancul sudic al Mediteranei.

Asigurări şi promisiuni

În faţa semnalelor de respingere transmise de unele cancelarii, emisarii diplomaţiei franceze au încercat, în ultima perioadă, să ducă în capitalele europene mesaje liniştitoare. Astfel, Turciei i s-a garantat că Uniunea Mediteraneeană nu reprezintă alternativă pentru aderarea la UE.

Israelul, care se teme că relaţiile sale bilaterale cu Uniunea se "dizolvă" într-un mare "ceva", a primit asigurarea că lucrurile nu vor sta aşa şi că Parisul acceptă ca proiectul să se numească Uniunea pentru Mediterana. Iar Spania şi Italia, care au susţinut de la început proiectul lui Sarkozy, fac manevre de culise pentru ca toată Uniunea Europeană să ia parte activă la acesta.