Cu fruntea sus
0Santorum a intrat în cursă pentru învestitura republicană în vederea prezidenţialor fără prea mari şanse de succes, dar apetitul său pentru a face treabă îi dă speranţe pentru 2016. Nu se poate spune că iese din competiţie ca un învins.
Nepot al unui imigrant italian care a lucrat în industria mineritului, Santorum iese din cursă cu o imagine publică revigorată şi cu o armată de suporteri care îi va fi de folos pe viitor. Chiar dacă a pierdut în faţa lui Mitt Romney, Santorum şi-a reinventat cariera politică, promiţătoare în vremea în care a fost senator, dar trecută în umbră în 2006, când şi-a pierdut locul în Senat.
A copilărit în Butler, un mic oraş muncitoresc din vestul Pennsylvaniei. Faptul că a crescut într-o familie catolică s-a reflectat puternic în viaţa sa personală. Are şapte copii cu soţia sa, Karen, pe care a cunoscut-o pe vremea când era student la Drept.
Santorum se îndoieşte de teoria evoluţiei, vrea să interzică mariajul între homosexuali, a calificat dovezile ştiinţifice privind încălzirea globală ca fiind „absurde" şi se opune avorturilor, chiar şi atunci când sarcina a rezultat în urma unui viol. De altfel, asta l-a costat, în 2006, locul în Senat.
Unii politicieni ar fi considerat această stare de fapt drept un semn pentru a adopta o atitudine mai moderată. Romney sigur ar fi procedat aşa. Nu şi Santorum. Dar în bătălia din 2012, chiar dacă a înregistrat câteva victorii, nu a reuşit să facă faţă maşinăriei de campanie a lui Romney. Şansele sale au început să pălească după ce a pierdut la mustaţă, în faţa lui Romney, alegerile primare din statele Michigan şi Ohio.
Numai că este puţin probabil ca acesta să fie sfârşitul. „Nu am terminat lupta încă", a declarat el la conferinţa în care a anunţat că-şi suspendă campania. Iar asta aminteşte de ceea ce declara cândva fratele său, Dan Santorum, despre atitudinea pe care a avut-o acesta încă din copilărie: „Nu este genul de om care iese din joc".