Ce urmeză în Burma după triumful electoral al lui Aung Suu Kyi

Liga Naţională pentru Democraţie (NDL), partidul cunoscutei disidente şi activiste pro-democraţie Aung Suu Ki, a obţinut 44 dintre cele 45 de locuri în Parlament puse la bătaie în alegerile parlamentare parţiale. Legislativul rămâne însă dominat de militari, iar ţara se confruntă cu o insurgenţă a minorităţilor din nord.

„Victoria poporului şi a democraţiei”, proclamată de carismatica laureată a premiului Nobel, a fost sărbătorită cu mult entuziasm în toată ţara iar aşteptările şi speranţele sunt foarte mari. Este prima oară când după 22 de ani, NDL participă la alegeri, după ce scrutinul câştigat detaşat în 1990 de formaţiunea de opoziţie a fost anulat de junta militară. Cele 37 de mandate obţinute în Camera inferioară, şase în Camera Superioară şi două în adunările regionale de formaţiunea lui Aung Suu Ki reprezintă o victorie simbolică pentru o figură iconică a rezistenţei burmeze.

„Aung San Suu Kyi trebuie să ne aducă democraţia şi un viitor mai fericit”, spune entuziasmat un susţinător al disidentei. După 20 de ani de izolare sub regimul juntei militare, actuala putere a dat semne de dorinţă de reformă. Mulţi prizonieri politici au fost eliberaţi iar controlul statului asupra mass-media a slăbit. O dovadă a fost şi ridicarea arestului la domiciliu la care a fost obligată Aung Suu Kyi timp de 15 ani. Nu numai că i s-a permis să candideze, dar acum umblă zvonuri în legătură cu dorinţa preşedintelui Thein Sein de a o coopta în executiv. În acest caz, ea ar trebui să renunţe la mandatul de parlamentar, ca şi ceilalţi reprezentanţi care au eliberat locurile din legislativ puse la bătaie în alegerile parţiale din 1 aprilie.

Unii susţinători ai NLD se tem însă că prezenţa ei în executiv şi a partidului ei într-un legislativ format în majoritate din deputaţi pro-regim va legitima puterea şi actualul sistem politic profund nedemocratic. Majoritatea membrilor actualului Parlament au fost aleşi în scrutinul naţional din 2010, considerat un simulacru electoral de către comunitatea internaţională. În plus, sistemul politic actual se bazează pe o Constituţie adoptată de junta militară, care rezervă un sfert din locurile din Parlament pentru membri ai forţelor armate. Această situaţie duce la ciudatul paradox că Aung Suu Kyi şi NLD au participat la nişte alegeri pe care le considerau viciate, scrie Christian Caryl într-o analiză pentru Foreign Policy.

Ca urmare, una dintre provocările majore şi priorităţile lor odată intraţi în noul Parlament va fi amendarea Constituţiei. Acest angajament s-ar putea lovi însă de opoziţia majorităţii formate din reprezentanţii armatei şi ai Partidului pro-guvernamental al Uniunii, Solidarităţii şi Dezvoltării (USDP). „Pentru Suu Kyi noul rol asumat este periculos. Ea poate obţine de la Occident ridicarea sancţiunilor economice pentru regimul burmez care afectează puternic ţara. Are o influenţă mare, dar odată cu intrarea în Parlament a devenit parte a sistemului politic. Dacă ridicarea sancţiunilor va eşua din cauza veto-ului ei, ea va putea fi acuzată pentru înrăutăţirea situaţiei economice”, avertizează David Steinberg, expert pe Burma la Universitatea Georgetown din Washington. În opinia lui Steinberg, Suu Kyi trebuie să evite şi o legitimare prea puternică a puterii actuale în încercarea de încurajare a reformelor şi reformiştilor.

Ca urmare, este probabil ca fosta disidentă să refuze un portofoliu ministerial, preferând jobul de mediatoare între  guvern şi minorităţile rebele din nord. Un asemenea mandat i-ar întări rolul naţional şi i-ar permite să-şi păstreze tribuna parlamentară, scrie revista germană Spiegel.

Conflictul dintre guvern şi minorităţile etnice din nordul ţării, în apropiere de graniţa cu China, a fost reîncălzit recent după ce armata burmeză a încălcat un armistiţiu care dura de 17 ani şi a lansat o ofensivă împotriva poziţiilor miliţiei Kachin Independence Army (KIA).  „Noi avem peste 20.000 de soldaţi, dar suntem prost înarmaţi cu puşti şi bombe artizanale. Singura noastră opţiune este să ducem un război de gherilă. Atragem trupele guvernamentale în ambuscade, activăm bombe şi ne retragem”, spune generalul KIA Gun Maw pentru Spiegel.

Burma este o ţară multietnică. Birmanezii budiştii reprezintă peste 60% din populaţie, restul aparţinând de 135 de grupuri etnice diferite. Pe lângă minorităţi indiene şi chineze, mai sunt şi grupuri etnice precum Karen, Chin şi Kachin, care acuză privarea lor de anumite drepturi de către guvern.  Până în prezent, guvernul a reuşit să convingă miliţiile locale să semneze armistiţii. Dar acestea au condiţionat pacea de păstrarea armelor şi de menţinerea controlul asupra zonelor tribale.  În aceste regiuni, localnicii trăiesc din producţia de opiu şi din comerţul ilegal cu specii de animale rare şi lemn tropical de esenţă tare. Tentativele guvernului de a dezmembra miliţiile prin integrarea lor în unităţile pazei de frontieră au fost însă respinse de acestea. Rebelii spun că şi ei îşi pun speranţele în ascensiunea politică a lui Aung Suu Kyi, dar „trebuie să-şi rezolve problemele militare pe cont propriu”.