Ce prevăd contractele de împrumut între China şi ţările în curs de dezvoltare, potrivit unui grup de studiu

Date compilate în decurs de trei ani şi publicate miercuri de cercetătorii de la AidData, aparţinând College of William & Mary, au dezvăluit termenii de acordare a împrumuturilor chineze către ţările în curs de dezvoltare, relatează Reuters.

Studiul unei arhive de 100 de contracte dintre China şi 24 de ţări mediu dezvoltate sau în curs de dezvoltare, realizat de AidData, Centrul pentru Dezvoltare Globală din Washington (CGD), Institutul Kiel din Germania, respectiv Institutul Peterson pentru Economie Internaţională, a comparat condiţiile de împrumut ale Chinei cu cele ale altor creditori majori.

„China este cel mai mai mare creditor al lumii (65% -n.red.), dar ne lipsesc date de baze despre termenii de acordare a împrumuturilor”, arată autorii.

Analiza lor a identificat anumite caracteristici ale acordurilor ce permiteau extinderea instrumentelor contractuale standard astfel încât să crească şansele rambursării, arată autorii în raportul de 77 de pagini.

Printre acestea se numără: clauze de confidenţialitate privind termenii de acordare a împrumuturilor, aranjamente informale colaterale care privilegiază creditorii chinezi în faţa altor creditori, dar şi promisiuni de a nu include datoria în restructurări colective supranumite clauze „fără Clubul din Paris”.

De asemenea, China are pârghii semnificative prin care poate anula sau accelera rambursările.

Scott Morris, co-autorul raportului şi cercetător avansat la CGD, spune că descoperirile studiului naşte întrebări despre rolul Chinei în calitate de una din economiile majore din G20 care au agreat un „cadru comun”, conceput pentru a ajuta naţiunile sărace să facă faţă presiunii financiare a pandemiei de COVID-19 atenuându-le povara datoriilor.

Or, în timp ce aceste cadre comune prevăd tratamentul comparabil al creditorilor, inclusiv cei privaţi, o bună parte a contractelor examinate interzic ţărilor debitoare să restructureze aceste împrumuturi în aceeaşi termeni şi în coordonare cu restul creditorilor.

„Este o interdicţie remarcabilă ce pare să vină în contradicţie cu angajamentele luate de China ca membru G20”, a declarat Morris pentru Reuters, precizând că există şi posibilitatea ca China să nu pună în aplicare acele clauze contractuale.

Ministrul chinez de Externe nu a răspuns imediat solicitărilor Reuters pentru un punct de vedere.

China asigura anterior că atât instituţiile sale financiare, cât şi creditorii oficiali ai ţării lucrează la ameliorarea problemei datoriei naţiunilor africane.

De asemenea, Beijing-ul a declarat în noiembrie că a extins valoarea datoriilor amânate la 2,1 miliarde de dolari în cadrul programului G20, cea mai mare sumă în raport cu restul membrilor.

Materialul examinat de cercetători pentru studiu include 23 de contracte încheiate cu Camerun, 10 cu Serbia şi Argentina, precum şi opt cu Ecuador.