Călcâiul lui Ahile sirian al lui Putin. Cum afectează prăbușirea lui Assad ambițiile Rusiei în Africa

Căderea regimului lui Bashar-al Assad, unde Rusia are baze militare importante, este o lovitură și pentru proiectarea puterii lui Vladimir Putin în Africa, se arată într-o analiză The Telegraph.

Rusia și-a retras majoritatea forțelor sale din Siria, și nu este limpede dacă își va putea menține cele mai importante avanposturi ale sale acolo, și anume baza aeriană Khmeimim și baza din portul Tartus. Moscova trebuie să negocieze acum un nou acord cu noul guvern islamist al Siriei.

Acestea sunt vitale pentru misiunile Kremlinului de a direcționa ajutoare, truse militare și mercenari în Africa, nucleul proiectului personal de neo-colonialism al lui Putin.

Președintele rus a încurajat lovituri de stat în Africa de Vest și i-atras de partea sa pe liderii acesteia cu oferte de energie ieftină, cereale, sateliți spion și securitate, ca parte a luptei sale globale împotriva SUA și a aliaților săi.

Potrivit analiştilor, Putin a înțeles că Occidentul este vulnerabil în fostele colonii europene din Africa de Vest, în special Mali, Burkina Faso, Niger şi Republica Centrafricană, astfel că a trecut la acțiune.

În Mali, Niger și Burkina Faso, lovituri de stat încurajate de Rusia încă din 2021 au dus de instalarea unor junte militare pro-Kremlin, care au devenit oaspeți regulați la Moscova. Între timp, Franța și SUA au fost forțate părăsească bazele militare din regiune.

În schimbul susținerii noilor guverne militare, Putin se așteaptă la politici pro-Rusia care includ sprijinirea politicilor sale la ONU, învinovățirea Ucrainei și SUA pentru „terorismul global” și cedarea drepturilor asupra unor minerale și mine valoroase.

De ce sunt importante pentru Rusia bazele din Siria

Planul lui Putin întâmpina însă un obstacol major: rutele mult prea lungi de aprovizionare. Aici intervine rolul bazelor aeriene Khmeimim și a bazei navale Tartus, despre care analiștii de la Consiliul Atlantic spun că sunt vitale „pentru interesele Rusiei în toată Africa”.

Astfel Rusia poate folosi baza Khmeimim pentru alimentarea avioanelor la jumătatea drumului către Libia, unde Rusia și-a creat, de asemenea, un punct de sprijin ajutând rebelii din Benghazi, și, totodată scurta drumul spre Africa de Vest decolând de la această bază.

Tartus a devenit principala bază de „realimentare și reparații” a Rusiei în Marea Mediterană, oferind marinei ruse un port sigur și un centru pentru a proiecta puterea și influența asupra nordului Africii.

„Modelul sirian de contra-insurgență bazat pe stabilitatea autoritară a fost principala ofertă a Rusiei către autocrațiile aflate în criză din Africa”, subliniază Samuel Ramani, analist la centrul de reflecție RUSI și autorul volumului „Rusia în Africa”, care a  descris prăbușirea regimului lui Assad drept o „înfrângere geopolitică și de statut pentru Rusia”.

Chiar și cei din interiorul Kremlinului admit că prăbușirea regimului Assad în 11 zile înseamnă că Rusia trebuie să-și limiteze ambițiile globale.

„Prăbușirea fostei Sirii este o veste proastă pentru Rusia, deoarece prezența sa militară acolo a lărgit considerabil spațiul de acțiune al Moscovei atât în ​​Orientul Mijlociu, cât și în Africa”, a scris Fiodor Lukianov, un analist rus de afaceri externe.

Kremlinul nu are la dispoziție prea multe alternative decente la aceste două baze ca puncte de aprovizionare și de proiectare a puterii, explică John Foreman, fost ofițer al Marinei Regale și fost atașat militar al Marii Britanii în Rusia.

„Bazele aeriene libiene sunt un substitut firav pentru Khmeimim în ceea ce privește facilitățile, pistele, locația și securitatea”, a spus el.

Rusia are o oarecare pârghie în estul Libiei, dar se bazează pe obținerea permisiunii aliaților săi de acolo pentru a-și folosi porturile și bazele aeriene.

Săptămâna aceasta, oficialii americani au declarat că Kremlinul poartă discuții pentru modernizarea instalațiilor portuare din Libia. De asemenea, a transferat sisteme de apărare aeriană din Siria în Libia.

În Sudan, Rusia sponsorizează practic ambele beligerante ale războiului civil și încearcă să negocieze accesul la Portul Sudan de la Marea Roșie.

Ambele opțiuni sunt însă mult mai complicate, scumpe și fragile decât mutarea tehnicii militare și a soldaților prin bazele siriene.

Se preconizează o diminuare a activității rusești pe continentul african

În Bamako, capitala Mali, Ulf Laessing, directorul programului Sahel la Fundația Konrad Adenauer, un think tank german, a subliniat că anticipează o scădere a activității Kremlinului în regiune din cauza problemelor logistice create de prăbușirea Regimul Assad din Siria.

„Nu am greși dacă am spune că Rusia nu se va putea extinde mai departe, cum ar fi în Ciad, pe care probabil îl avea în vizor”, a spus el. „De asemenea, nu sunt sigur că vor putea să-și mențină operațiunile actuale din Mali, Niger, Republica Centrafricană sau Burkina Faso la același nivel.”

Săptămâna aceasta, Kaja Kallas, comisarul UE pentru afaceri externe, a declarat că este hotărâtă să convingă noul guvern al Siriei să închidă bazele Rusiei pentru a reduce influența Kremlinului în Africa.

Siria a fost întotdeauna călcâiul lui Ahile al proiectului african al Kremlinului, relatează The Telegraph.