Biserica Catolică din Argentina a prezentat scuze publice pentru atitudinea sa din timpul dictaturii

Prin intermediul a două volume de aproape 1.000 de pagini, Biserica Catolică din Argentina a realizat o introspecţie şi a prezentat scuze publice fără precedent pentru atitudinea sa - despre care a spus că „nu a fost la înălţime” - din timpul dictaturii militare (1976-1983) din această ţară sud-americană, informează AFP.

„Vrem să cunoaştem adevărul istoric şi să le cerem iertare lui Dumnezeu, comunităţii argentiniene şi victimelor violenţei”, au declarat reprezentanţii Conferinţei episcopale (CEA), care a comandat acest raport, în prefaţa primului volum din „Adevărul îi va face liberi”, lansat în februarie, potrivit Agerpres. 

„Suntem conştienţi că prin numeroase decizii, acţiuni şi omisiuni, CEA nu a fost la înălţime”, a adăugat Conferinţa episcopală, care şi-a deschis arhivele în faţa a patru istorici de la Universitatea Catolică, coautori ai studiului şi care au avut de asemenea acces la arhivele Societăţii lui Isus (iezuiţi), ale nunţiaturii apostolice şi ale Sfântului Scaun.

Fără a face dezvăluiri individuale răsunătoare, dar descriind pe larg un context, pe baza unor interviuri, documente şi schimburi de corespondenţă, raportul, rodul unor cercetări de cinci ani, descrie o biserică a cărei atitudine a fost în cel mai bun caz ambivalentă faţă de junta militară ajunsă la putere în 1976.

Ierarhia Bisericii, „la fel ca mari segmente ale societăţii argentiniene, avea încredere în forţele armate ajunse în guvern după lovitura de stat organizată pentru restabilirea păcii în ţară", pe fondul gherilei de inspiraţie marxistă”, au scris autorii raportului.

„CEA a oferit sprijin - şi odată cu el o legitimizare - a guvernului de facto”, au adăugat ei.

CEA a adoptat faţă de juntă „un ton care evita orice sugestie de beligeranţă”, chiar dacă, în acelaşi timp, „şi-a înmulţit intervenţiile publice pentru a reaminti principiile morale creştine şi preceptul că «scopul nu scuză mijloacele»”.

Un „început” pentru dezlegarea limbilor

Studiul a făcut dreptate faţă de tot ceea ce „numeroşi episcopi argentinieni au făcut - cu titlu personal - în favoarea deţinuţilor, celor torturaţi, exilaţi, dispăruţi, etc”.

Raportul a publicat şi scrisori ale liderului iezuiţilor argentinieni din epocă, Jorge Bergoglio, actualul papă Francisc, despre eforturile sale pentru a obţine eliberarea a doi preoţi iezuiţi deţinuţi şi torturaţi.

Episcopia nu a încetat niciodată să primească şi să transmită mai departe cererile primite de la familiile celor dispăruţi sau deţinuţi şi să intervină - aproape întotdeauna fără rezultat - pe lângă autorităţi. Totuşi, s-a asigurat că păstra distanţa faţă de organizaţii considerate „politizate”, precum Asociación Madres de la Plaza de Mayo.

Dictatura din 1976-1983 a făcut aproximativ 30.000 de morţi şi dispăruţi, potrivit estimărilor formulate de organizaţii care militează pentru drepturile omului - un număr uneori contestat -, iar în timpul ei sute de bebeluşi au fost „furaţi” din familiile deţinuţilor şi au rămas de atunci dispăruţi.

Studiul menţionează de altfel un episod până acum necunoscut: o întâlnire din 1978 între nunţiul apostolic în Argentina Pio Laghi şi generalul Jorge Videla, care conducea pe atunci junta, în timpul căreia militarul a recunoscut că existau dispăruţi, estimând că numărul acestora era cuprins între 2.000 şi 3.000.

După reluarea în 2006 a proceselor ce vizează acea perioadă, numită „terorism de stat”, peste 1.100 de persoane au fost condamnate pentru crime împotriva umanităţii, iar procedurile judiciare sunt în curs de desfăşurare pentru alte 600.

Deşi studiul Universităţii Catolice evocă atitudini vinovate sau de complezenţă, el reaminteşte totodată că Biserica şi comunitatea catolică în ansamblul ei au plătit şi ele un preţ mare.

„Au fost asasinaţi 24 de preoţi, cel puţin 12 călugăriţe, doi episcopi şi sute de catolici. A fost un catolicism care avea victime şi călăi”, a declarat sociologul Fortunato Mallimaci, specialist în relaţiile dintre Biserică şi societate.

După părerea lui, studiul a fost „o datorie a Conferinţei Episcopale, pentru a răspunde gravelor denunţuri care au fost exprimate în timpul proceselor”.

Pentru unul dintre coautori, Federico Tavelii, raportul reprezintă mai ales „un început care poate să dea roade” şi, eventual, să ducă la dezvăluiri.

„Există informaţii potrivit cărora capelani şi călugăriţe au participat la dispariţiile unor persoane şi la preluarea unor bebeluşi. Însă acestea nu sunt informaţii instituţionale pe care să le găsim în arhive. Credem că acest raport poate să-i stimuleze să vină spre noi, chiar şi anonim, pe cei care ştiu anumite lucruri”, a adăugat el.