Berlusconi are şi o parte bună: ministrul de Finanţe

Giulio Tremonti, poate cel mai bun ministru de Finanţe al Europei, a reuşit să ţină Italia pe linia de plutire într-o situaţie aproape dezastruoasă.

Sunt ani de când nu am mai găsit un cuvânt în favoarea lui Silvio Berlusconi. Mulţimile de fete, care pot umple mai multe bazine de înot; controlul sufocant asupra mass-media; discursurile fără sfârşit despre reforma care nu se produce niciodată. De mult am tras concluzia că Italia ar merge mai bine fără un premier care e mai degrabă subiect de mass-media decât agent al schimbării.

Am încă această opinie. Dar trebuie să recunosc două lucruri. În primul rând, mulţi italieni îl susţin. Coaliţia sa conservatoare a câştigat, în recentele alegeri locale, patru regiuni care erau ale opoziţiei. Nu putem decât să punem acest lucru pe seama factorului „bărbatului mediteraneean", cum îl numesc analiştii italieni. Alegătorii îl iartă sau chiar îl admiră pentru un comportament care l-ar discredita în politica anglo-saxonă, ca să nu mai vorbim de cea americană, mai puritană.

Dar un motiv mai bun pentru indulgenţa alegătorilor este că Italia s-a descurcat surprinzător de bine în criza financiară. Aceasta nu pentru că Berlusconi a condus bine economia, ci pentru că l-a numit pe Giulio Tremonti ministru de Finanţe. Tremonti, poate cel mai bun ministru de finanţe al Europei, a reuşit să ţină Italia pe linia de plutire într-o situaţie aproape dezastruoasă.

Italia părea să se îndrepte către situaţia Greciei: incapabilă să-şi modeleze uriaşul sector public sau să convingă oamenii să plătească impozite mai mari, asaltată de datorii şi în pericol de a demonstra că o ţară care a adoptat euro se poate prăbuşi.

Tremonti a rezistat presiunilor lui Berlusconi de a reduce impozitele sau de a acorda un mare stimul financiar. A fost incorect faţă de ţările care au luat aceste măsuri? Desigur, dar Tremonti a avut dreptate că Italia nu îşi putea permite acest lucru. Datoria sa, de 115% din PIB, e mai mare decât a Greciei. Dar deficitul bugetar e mai puţin de jumătate din cel al Greciei, sub 6% din PIB.

Echipa lui Berlusconi nu a făcut reformele de care e nevoie. Dar ceea ce a făcut Tremonti a fost suficient pentru a scoate Italia din criză. Pentru acest lucru - dar numai pentru el - alegătorii au dreptate să-i mulţumească şefului lui Tremonti.