Al-Qaida vs. Charlie Hebdo, sau terorismul faţă în faţă cu satira. Şi totuşi lumea musulmană are nevoie de un  personajul ei comic de tipul Nastratin Hogea

Revista satirică Charlie Hebdo şi-a atras din nou furia reţelei teroriste Al-Qaida, care ameninţă cu un atac în urma republicării caricaturilor cu profetul Mahomed.

„Dacă libertatea voastră de expresie nu respectă nicio limită, pregătiţi-vă să vă confruntaţi cu libertatea acţiunilor noastre”, ameninţă Al-Qaida într-un articol dedicat vineri revistei franceze Charlie Hebbo.

Această ameninţare, venită ca o reacţie faţă de republicarea caricaturilor cu profetul Mahomed, a fost făcută într-o zi simbolică, la comemorarea a 19 ani de la atentatele din 11 septembrie 2001 din Statele Unite.

Cu toate că nu digeră critica venită dinspre Occident, Al-Qaida face parte dintr-o lume care are, poate, unul dintre cele mai populare personaje ale literaturii satirice.

Inspiratorul Nastratin Hogea

Lumea musulmană este percepută în general ca un spaţiu supunerii faţă de Allah, ghidat doar de Coran, intolerant cu străinii şi restrictiv pentru creaţie. Totuşi, suprinzător sau nu, acest spaţiu a dat unul dintre cele mai satirice personaje ale literaturii universale. Nu este nimeni altul decât Nastratin Hogea, revendicat cu tărie de uzbeci, promovat intens de turci şi considerat un inspirator pentru ale popoare islamice.

Naiv şi inteligent, mincinos şi sincer, duplicitarul şi complexul personaj Nastratin Hogea exprimă imaginaţia colectivă a lumii musulmane şi triumful înţelepciunii populare în faţa încercărilor de tot felul.

Nastratin Hogea imaginat în secolul XVII

Povestea lui Nastratin Hogea începe în secolul XIII, la Akşehir, în Anatolia aflată sub conducerea dinastiei Selgiucizilor. Cu un turban uriaş pe cap şi cocoţat pe măgar, uneori în sens invers, Nastratin traversează timpul şi spaţiul prin peripeţiile sale pline de umor şi pilde. I se atribuie întâmplări de toate felurile şi diferite tipuri de comportament, expuse în povestiri amuzante, absurde, provocatoare şi chiar ireverenţioase. Este atât idiotul satului cât şi înţeleptul profund, este atât naiv cât şi viclean, este atât direct cât şi făţarnic. Îşi permite să spună totul, chiar să-i ia la rost pe cei cu bani şi putere. Şi inspiră, având personaje imitatoare în diverse regiuni create fie în semn de exprimare a frustrărilor, fie pentru spargerea rigurozităţii. Cu toate că pare revoluţionar, un om din popor foarte critic la adresa elitei, nu este văzut drept un pericol de către autorităţi. Este luat mai mult pe post de bufon, un nonconformist comic ce arată în mod nevinovat lacunele.

Nu este de deloc de mirare că toţi îl râvnesc. Uzbecii îl consideră al lor, amintindu-l mai ales în povestiri la întruniri familiale sau la petreceri. Folclorul iranian îl prezintă ca Mullah, iar arabii ca Juha. Însă turcii îl ridică la rang de erou naţional. Îl văd în antiteză cu marele poet Rumi şi îl comemorează anual prin Festivalul Internaţional „Nastratin Hogea”, desfăşurat între 5 şi 10 iulie. Şi i-au ridicat un mausoleu, la Akşehir.