Airbus are o maşină zburătoare care e gata de testare

Grupul Airbus a făcut progrese în dezvoltarea noului său aparat de zbor cu decolare şi aterizare verticală, numit popular „maşină zburătoare“. Gigantul aerospaţial european a dat publicităţii acum două săptămâni o serie de fotografii în care se poate vedea o echipă de tehnicieni lucrând în jurul a două aparate de zbor cu un singur loc şi cu rotoare basculante – e vorba de proiectul Vahana.

Vahana este un proiect lansat la începutul anului trecut de către subsidiara A³ (pronunţat A-cube) din Silicon Valley a companiei Airbus, după ce concernul şi-a anunţat intenţia de a dezvolta o flotă de aparate de zbor electrice, autonome, cu mai multe rotoare, capabile de decolare şi aterizare verticală, care să poată fi folosite pentru deplasarea în oraşe, unde traficul rutier este adesea sufocat. 

Numele Vahana vine din mitologia sanscrită, unde desemnează vehiculele cu care se deplasau zeii.

În comunicatul care însoţeşte imaginile, compania anunţă că un prototip în mărime reală este aproape finalizat şi că intenţionează să efectueze teste de zbor cu acest aparat înainte de sfârşitul anului. 

De altfel, prototipul a fost deja transportat din California la noul centru pentru teste de zbor din Pendleton, Oregon, de unde se va ridica pe cer pentru prima oară. A³ precizează că intenţionează să aibă un model gata să intre în producţie înainte de 2020.

Zbor controlat de un pilot automat

Conform prezenării realizate de directorul pentru sisteme autonome de la A³, Arne Stoschek, în cadrul Conferinţei Tehnologice organizate de NVIDIA la San Jose în mai, Vahana va avea, la fel ca maşinile fără şofer, un computer de bord care va identifica obstacolele aflate în calea maşinii zburătoare procesând datele culese de senzori. 

În acest scop, aparatul de zbor este prevăzut cu o reţea complexă de senzori, incluzând camere video, radar şi lidar (un sistem de detecţie a obiectelor şi evaluare a distanţei până la ele asemănător cu radarul, dar care foloseşte lumină sub formă de pulsuri laser, în loc de unde radio). 

Sigur, spre deosebire de maşinile fără şofer, Vahana nu are frâne. De aceea, explică Stoschek, computerul va trebui să stabilească trasee care să ocolească obstacole precum stolurile de păsări sau alte aeronave. În plus, maşinile zburătoare vor fi în contact permanent între ele, dar mai ales cu un centru de control al traficului, ceea ce le va permite să urmeze trasee alternative.

Stoschek a admis că acest sistem de navigaţie necesită o putere de calcul enormă, iar mărimea şi consumul calculatorului ar putea afecta performanţele maşinii zburătoare, pentru care fiecare gram şi fiecare watt în plus contează. 

Cu toate acestea, reprezentantul A³ crede că progresele în domeniul tehnicii de calcul din următorii ani vor fi suficient de mari pentru ca Vahana să devină o alternativă rentabilă la transportul urban de azi.

Concurenţa cu Boeing continuă şi aici

Compania Airbus este mai cunoscută pentru marile aeronave de transport, unde concurează direct cu gigantul american Boeing, astfel că anunţul de la începutul lui 2016, privind construcţia de maşini zburătoare, a surprins pe toată  lumea. 

Însă de atunci lucrurile s-au schimbat, iar acum sunt cel puţin 19 companii care lucrează la dezvoltarea unor asemenea aparate de zbor, de la firme mici, de tip startup, cum e Kitty Hawk - înfiinţată de co-fondatorul Google, Larry Page -, până la marele concern american Boeing. 

Şi Uber a anunţat recent că lucrează împreună cu NASA pentru a pune la punct un serviciu de taxi aerian până în 2020.