Spaniolii au descoperit pe pielea lor că Germania nu este paradisul locurilor de muncă
0Aproximativ 130 de tineri spanioli care au plecat în Germania pentru un loc de muncă s-au trezit părăsiţi în Erfurt (Turingia) după ce o companie de intermediere nu şi-ar fi îndeplinit promisiunile. Li s-a promis un job în Germania, însă speranţele lor s-au văzut năruite.
Diego Lopez, un tânăr spaniol de 21 de ani, susţine că locuieşte într-o fundătură, numind astfel pivniţa unei foste şcoli unde a ajuns să doarmă alături de alţi 20 de compatrioţi în ultimele săptămâni. Paturile suprapuse sunt înghesuite unul lângă altul în doar două cămăruţe, care miros a transpiraţie şi ciorapi murdari, susţine el. Aerul condiţionat nu funcţionează bine şi toţi trebuie să împartă acelaşi duş. De bine de rău, au căldură şi măcar nu dorm pe jos. Iar Diego Lopez încă îşi permite să locuiască aici, căci o noapte de cazare costă 3,5 euro, scrie publicaţia „Der Spiegel“, citată de agerpres.
Spaniolul este infirmier de meserie şi face parte din grupul de 128 de compatrioţi care s-au găsit trezit abandonaţi în Erfurt, după ce li s-au promis locuri de muncă ce nu s-au mai materializat. Plini de speranţă, ei au plecat în Germania în urmă cu două săptămâni, ca să intre în programul denumit „Slujba vieţii mele“ de către Biroul federal german pentru ocuparea locurilor de muncă.
Acest program le promitea tinerilor din ţările sud-europene afectate de criză perioade de formare profesională combinată cu un loc de muncă, dar şi cursuri de limbă şi locuri de cazare - toate subvenţionate de statul german. Acesta a fost programul pe care două companii private de intermediere l-au folosit drept pretext pentru a-i ademeni şi aduce pe aceşti spanioli în Turingia .
Jobul vieţii lor nu a devenit însă niciodată realitate. „Ne-au înşelat cu neruşinare“, susţine Lopez, acuzându-i pe Kerstin S. şi Sven K., şefii companiilor de recrutare X-Job şi Sphinx Consulting. „Sven mi-a spus că voi avea un salariu de 818 euro pe lună şi că voi sta într-un apartament de patru camere, cu alţi colegi“, spune spaniolul. În schimb, în locul unui contract la un centru de îngrijire pentru bătrâni şi un apartament, Diego Lopez a ajuns într-o clădire lugubră fără apă curentă.
Aceleaşi companii i-au trimis pe alţi solicitanţi în barăci fără căldură din partea industrială a oraşului. Unii chiar spun că s-au văzut nevoiţi să-şi petreacă nopţile în maşini. Şi n-au primit nici măcar un cent din remuneraţiile promise. Încă şi mai rău a fost când spaniolii şi-au dat seama că nu aveau niciun job care-i aştepta în Germania. Aproape niciunul nu a primit vreun job, iar companiile nici măcar nu au primit informaţii despre noii veniţi. Astfel, solicitanţii, angajatorii şi politicienii sunt de acord că firmele de recrutare sunt cele care nu şi-au făcut treaba.