Peste 60% din românii plecaţi în Italia nu se mai întorc acasă

Peste 60% din românii care au plecat în Italia cu gândul că se vor întoarce acasă după ce câştigă suficienţi bani pentru un trai comod s-au răzgândit şi preferă să se stabilească în străinătate decât să revină în România. Acesta este unul dintre rezultatele studiului Caritas România, intitulat "Românii din Italia între respingere şi acceptare", prezentat joi, la Bucureşti.

Analiza arată că 58% din românii chestionaţi pentru raportul Caritas au declarat că vor rămâne în Peninsula Italiană, iar 62% au spus că vor, mai degrabă, să se stabilească definitiv în Italia decât să se întoarcă în România.

Citeşte şi:
Afaceriştii români din Italia, de zece ori mai numeroşi decât în 2003
Studiu: Cum se prezintă românii înalt calificaţi din Italia?
Copil de „stranier”: „Oriunde e mai bine ca în România”

Din ce în ce mai puţine persoane care pleacă peste hotare să muncească aleg să se întoarcă în România, aceasta este una dintre caracteristicile fenomenului migrator, scos în evidenţă de cercetarea Caritas.

Iniţiatorii raportului au demonstrat că mobilitatea temporară de la început s-a modificat în mentalitatea românului emigrant. Odată plecat, acesta îşi prelungeşte treptat perspectiva temporară de şedere în ţara de destinaţie, astfel încât ajunge să se stabilească peste hotare şi să refuze revenirea în ţară, după contactul cu un nivel de trai superior celui din România.

Află câţi copii români sunt înscrişi la şcolile italiene şi câţi studenţi români învaţă în centrele universitare din Peninsulă

"Numeroşi migranţi ajunşi în Italia cu intenţia de a se întoarce în ţara de origine au decis ulterior să îşi prelungească şederea sau chiar să rămână acolo pentru totdeauna. Această tendinţă către prelungirea treptată a şederilor reiese şi din analizele datelor ISTAT referitoare la rezidenţi şi permisele de şedere după ultima regularizare", notează raportul Caritas.

Faptul că majoritatea românilor doresc să rămână în Italia este demonstrat şi de ataşamentul crescut demonstrat faţă de Italia. Această realitate este confirmat de creşterea prezenţelor în registrele de stare civilă, de numărul persoanelor ocupate sau nou angajate şi de alţi indicatori de integrare, cum ar fi numărul persoanelor din a doua generaţie şi acela al persoanelor care au devenit cetăţeni italieni în urma unei căsătorii sau datorită unei îndelungate şederi.