Peste 21.000 de răniţi la muncă

Sindicaliştii susţin că numărul real al românilor care au fost accidentaţi este mai mare pentru că mulţi nu au declarat incidentele. Numai în anul 2008 şi-au pierdut viaţa la serviciu 48 de români, conform ultimului bilanţ făcut public de autorităţile din Peninsulă. 

Institutul Naţional pentru Asigurarea împotriva Accidentelor de Muncă (INAIL) din Italia a publicat recent statisticile referitoare la incidentele la locul de muncă petrecute în 2008. Comunitatea românească deţine în continuare tristul record al celor mai multe răniri şi decese la locul de muncă din rândul imigranţilor.

Nu mai puţin de 48 de români şi-au pierdut viaţa în Italia în anul 2008, la locul de muncă, în timp ce numărul conaţionalilor accidentaţi a fost de 21.400.

Cele mai multe accidente în care au fost implicaţi români s-au înregistrat la Lazio, de unde INAIL a primit aproape 5.000 de sesizări privitoare la incidentele de muncă de gravitate medie şi mare.

Nu învaţă normele de protecţie

Sindicaliştii susţin că, în realitate, cifra este mult mai mare. „Tăcerea muncitorului accidentat este deseori cumpărată de patron, iar după rezolvarea problemei, acesta renunţă la serviciile angajatului", spune Elena Maioni, funcţionar sindical la centrala sindicală CGIL, filiala Roma. Tot ea declară că s-a ajuns aici pentru că românii acceptă uşor meseriile periculoase pe care italienii nu le mai fac. 

„Din cauza folosirii la maximum a timpilor de producţie se ignoră învăţarea normelor elementare de protecţie a muncii, astfel că angajatul trebuie să aprecieze singur pericolele la care se expune. De prea multe ori însă, muncitorul nu reuşeşte", ne spune

Nunzia Bovio, inspector regional la Lazio al INAIL. Din totalul accidentelor de muncă din anul 2008, românii au fost implicaţi în 16,4% din cazuri.

„Am lucrat patru ani «la negru» la un patron unde lama unei maşini de tăiat iarbă mi-a sărit în ochi. Am avut nevoie de mai multe operaţii ca să nu-mi pierd vederea. Angajatorul mi-a dat o sumă de bani şi m-a asigurat că se va îngriji de tot ceea ce am nevoie dacă spun că m-am tăiat acasă la mine. Aşa am făcut, dar nu m-a ajutat cu nimic după. Am rămas cu o infirmitate şi nu am acte doveditoare că e de la muncă", spune Ioan Lungu, 56 de ani, din comuna Corbii Mari, judeţul Dâmboviţa.

"Tăcerea muncito­rului accidentat este deseori cumpărată de către patron."
Elena Maioni
sindicalist