Misterul scufundării unei nave rusești ce transporta clandestin componente pentru reactoare nucleare. Ce au descoperit anchetatorii spanioli

Nava de marfă rusească Ursa Major, care s-a scufundat în largul coastei Spaniei pe 23 decembrie 2024 transporta componente nedeclarate pentru două reactoare nucleare, destinate probabil Coreei de Nord, a relatat publicația spaniolă La Verdad, citând concluziile unei anchete a autorităților spaniole.

La Verdad, un ziar regional cu sediul în Murcia, în sud-estul Spaniei, a scris că relatarea sa se bazează pe ceea ce a prezentat ca fiind o „versiune oficială” a anchetei autorităților spaniole. Ziarul nu a publicat sau citat documente în raportul său și nu a identificat clar autoritatea spaniolă care a condus ancheta.

Serviciul Maritim al Gărzii Civile din Spania a confirmat pentru Kyiv Independent că autoritățile locale au finalizat ancheta și au informat autoritățile ruse cu privire la concluzii.

Nava Ursa Major naviga pe o rută ocolitoare neobișnuită de la Sankt Petersburg la Vladivostok, via Marea Mediterană, când controlorii maritimi spanioli au observat că nava nu se deplasa normal. Contactând echipajul pe 21 decembrie, acesta ar fi spus că totul este în regulă.

Nava a încetinit brusc, a schimbat cursul și abia în ziua următoare a emis un semnal de alarmă, la aproximativ 60 de mile marine de Cartagena, în apele dintre Spania și Algeria. Spania a trimis echipe de salvare, iar nava a fost găsită înclinată, pe cale să se scufunde.

14 membri ai echipajului au fost salvați și aduși la Cartagena, în timp ce doi ingineri au fost dați dispăruți în urma unor explozii în sala motoarelor. La momentul respectiv, căpitanul navei a susținut că încărcătura consta în principal în containere goale și echipamente portuare. Însă oficialii spanioli au pus la îndoială această explicație.

Încărcătură nedeclarată

Conform informațiilor obținute de La Verdad, anchetatorii spanioli au identificat două containere masive la pupa navei, care nu apăreau în documentele de marfă. Imaginile aerine și inspecțiile de la bord au relevat componente suplimentare față de încărcătura declarată, inclusiv țevi asociate cu sistemele reactoarelor nucleare, potrivit Interesting Engineering.

Interogatorii suplimentare au dezvăluit că așa-zisele componente pentru spărgătoare de gheață erau de fapt carcasele a două reactoare nucleare de tip VM-4SG, folosite pentru propusia submarinelor sovietice. Autoritățile au ajuns la concluzia că nava le transporta probabil spre orașul portuar nord-coreean Rason, situat în apropierea graniței cu Rusia și conectat prin cale ferată.

Capacitatea limitată de manipulare a portului ar explica prezența macaralelor grele Liebherr la bordul navei Ursa Major, despre care anchetatorii au presupus că erau destinate descărcării componentelor reactorului.

Ruta navei a stârnit alte suspiciuni. Transportul pe uscat a unor astfel de echipamente grele prin Rusia și Asia Centrală ar fi fost impracticabil, ceea ce făcea ca lunga călătorie maritimă să fie cea mai viabilă opțiune. Autoritățile spaniole au legat transportul de recentele acorduri de cooperare militară dintre Moscova și Phenian, care au inclus schimburi de tehnologie în ciuda sancțiunilor internaționale.

Rusia a încercat să preia controlul asupra anchetei

Daunele aduse corpului navei Ursa Major au devenit focusul anchetei. Căpitanul navei a recunoscut ulterior o gaură de aproximativ 50 pe 50 de centimetri în corpul navei ale cărei margini au indicat un impact extern.

Stațiile seismice operate de Institutul Național de Geografie din Spania au înregistrat unde de șoc subacvatice echivalente cu detonări de între 20 și 50 de kilograme de TNT în preajma momentului când nava s-a scufundat.

În timp ce navele spaniole coordonau operațiunile de salvare și protecție a mediului, nava de debarcare militară Ivan Gren a sosit la fața locului și a cerut controlul asupra zonei. Navele spaniole au primit ordin să se retragă, iar de pe nava rusă au fost lansate rachete de semnalizare, acțiuni despre care autoritățile spaniole au presupus că aveau scopul de a obstrucționa supravegherea prin satelit. La scurt timp după aceea, Ursa Major s-a scufundat.

Câteva zile mai târziu, nava oceanografică rusească Yantar, cunoscută pentru operațiuni în adâncime, s-a deplasat la fața locului. Oficialii spanioli bănuiesc că a fost trimisă pentru a se asigura că nicio urmă a încărcăturii sensibile nu este accesibilă.

Autoritățile ruse au acuzat ulterior Spania că și-a depășit autoritatea, invocând legislația maritimă. Spania a respins acuzația, declarând că acțiunile sale s-au limitat la responsabilitățile de salvare, siguranță și prevenire a poluării în temeiul convențiilor internaționale.

Deși rămân semne de întrebare cu privire la cauza scufundării, anchetatorii spanioli susțin că dovezile confirmă că nava a fost implicată într-o livrare clandestină de componente nucleare. 

Nava ar fi transportat componente ale unui reactor nuclear folosit pentru propulsia submarinelor

La Verdad a scris că autoritățile au descoperit două containere de circa 65 de tone fiecare, și au concluzionat că încărcătura conținea componente a două reactoare nucleare de tip VM-4SG, între care capacele acestora și alte componente despre care a spus că erau vizibile în imagini aeriene. La Verdad a relatat că autoritățile spaniole au concluzionat că la bord nu afla combustibil nuclear.

În ceea ce privește avaria care a dus la scufundarea navei, La Verdad a relatat că un document datat 26 decembrie 2024 menționa dimensiunile fisurii descrise de căpitan. La Verdad a scris că daunele produse nu se potriveau cu cele ale unei torpile convenționale și, în schimb, indicau o torpilă cu supercavitație, un tip de armă de mare viteză care, în relatarea ziarului, putea penetra nava fără o detonare de proporții la bord.

Până la scufundarea navei, totul a devenit o luptă privind controlul asupra faptelor, a scris La Verdad.

Ziarul l-a citat pe Óscar Villar, căpitanul din Cartagena care a coordonat răspunsul Spaniei.

„Nava era deja scufundată, dar coșmarul nu se terminase, rămânând încă întrebări cu privire la ce se mai putea afla, dacă mai era posibil, despre epava ajunsă pe fundul mării”.

Declarații care nu se leagă

Ursa Major era proprietatea Oboronlogistika, o companie de logistică afiliată Ministerului Apărării din Rusia și care se afla deja sub sancțiuni occidentale. Declarațiile conectate cu Rusia au atribuit pierderea avariilor interne și au descris încărcătura navei ca fiind marfă industrială destinată Extremului Orient rus, potrivit unei analize Osint Intuit.

Potrivit comandantului navei, încărcătura declarată consta în peste o sută de containere goale, două macarale mobile Liebherr și două componente supradimensionate descrise ca fiind capace pentru reactoarele din programul de spărgătoare de gheață nucleare din clasa Leader.

VM-4SG este un reactor naval din era sovietică, utilizat pentru submarinele cu rachete balistice din clasa Delta.

Prezența a două macarale mobile portuare la bordul navei Ursa Major este un detaliu tehnic important.

Instalațiile rusești de construcție a spărgătoarelor de gheață nucleare sunt echipate cu macarale capabile să manipuleze module de reactor mult mai grele decât cele transportate. Dacă încărcătura ar fi fost destinată exclusiv livrării către un șantier naval intern complet echipat, nu ar fi existat nicio necesitate operațională de a transporta macarale portuare mobile pe mare. Dacă ar fi fost într-adevăr necesare macarale suplimentare, acestea ar fi putut fi transportate dezasamblate pe calea ferată, o metodă standard și mult mai puțin vizibilă.

De asemenea, este relevant faptul că nicio instalație de construcție de submarine din Coreea de Nord documentată public nu a gestionat anterior instalarea de reactoare nucleare.

Contextul strategic s-a schimbat la sfârșitul lunii decembrie 2025, când mass-media de stat nord-coreeană a publicat imagini în care Kim Jong Un inspecta un submarin de mari dimensiuni în construcție, descris ca un submarin strategic cu propulsie nucleară și rachete ghidate. Deși nava nu a fost lansată sau testată, anunțul a marcat prima confirmare publică a faptului că Phenianul urmărește să obțină propulsie nucleară pentru forțele sale submarine.