Macron a avut o intuiție corectă asupra viitorului securității europene. S-a trezit Europa prea târziu?

Președintele francez Emmanuel Macron a încercat încă de la primul mandat să dea tonul unei schimbări majore de perspectivă în privința securității Europei, care să impulsioneze continentul să investească mult mai mult în apărare și totodată să-și asume o autonomie mai mare față de Statele Unite.

În prezent, în timp ce președintele Donald Trump semnalează o turnură geopolitică dramatică prin alinierea mai strânsă cu Rusia după ce SUA a susținut militar Ucraina pe parcursul războiului, apelurile repetate ale liderului francez ca Europa să creeze o armată europeană puternică, integrată și independentă par să fi fost răzbunate.

Dar cât se rapid s-ar putea mobiliza o Uniune Europeană profund birocratică și fracturată politic este incert, în timp ce consecințele unui eșec în această privință sunt serioase, apreciază experți consultați de Newsweek.

„Conducerea, cooperarea politică și  managementul sunt solicitante”, a explicat pentru Newsweek Barry Posen, profesor de științe politice la Massachusetts Institute of Technology, care a scris pe larg despre relațiile de securitate dintre SUA și Europa. „Din punct de vedere istoric, statele se mobilizează și cooperează doar atunci când sunt realmente speriate. În prezent, europenii par mai mult răniți decât speriați. Când se vor alarma, probabil că vor face mai mult. Dar poate că nu suficient și poate că prea târziu”.

Riscurile

„Riscul este dublu”, a continuat Posen. „Există riscul extrem de probabil și iminent de a pierde șansa de a avea ceva de spus asupra propriei sorți. Există o amenințare de mai mică probabilitate, care nu e iminentă, dar totuși extrem de periculoasă, de a fi nevoiți să lupte, și să lupte în mare măsură pe cont propriu și cu succes.”

Având în vedere poziția sa puternică la cârma NATO, SUA au fost considerate pe scară largă în Europa drept garantul peren al securității continentului. Dar chiar înainte să apară oboseala actuală din cauza cantității substanțiale de ajutor oferit Ucrainei, o respingere față de natura relațiilor dintre SUA și Europa au început să se contureze Washington: și anume la primul mandat, când a catalogat alianța „învechită”, cerând aliaților europeni să cheltuiască considerabil mai mult pentru propria apărare.

Retorica lui Trump la acea vreme a stârnit o dezbatere majoră asupra viitorului securității europene. Macron, care și-a preluat mandatul în 2017, a început să propună formarea unei „adevărate armate europene” ca alternativă la NATO și a avertizat, într-un comentariu devenit celebru, despre „moartea cerebrală” a alianței în 2019.

Macron a persistat în această solicitare, chiar dacă impulsul a început să scadă odată cu alegerea președintelui Joe Biden și aparenta reechilibrare a relațiilor transatlantice. În 2022, în urma unei vizite în China, el a făcut apel la „autonomie strategică” europeană, altminteri riscul este mentalitatea de a fi doar „adepții Americii” pe scena mondială.

Comentariile liderului francez au stârnit controverse la acea vreme la Washington și alte capitale europene. Dar revenirea în acest an a unei noi administrații Trump, mai agresive angajată să încheie rapid războiul Rusia-Ucraina, în timp ce un număr de state UE speră la un parcurs spre o victorie pentru Kiev, laolaltă cu scepticismul fățiș al Casei Albe cu privire la rolul SUA în Europa, au reaprins conversația.

La Conferința de Securitate de la München de săptămâna trecută, liderii europeni au avut reacții de șoc la discursurile vicepreședintelui JD Vance și secretarului Apărării Pete Hegseth, care i-au mustrat pe aliați din cauza nivelurilor actuale de cheltuieli pentru apărare, printre alte probleme, consecința fiind că liderii europeni s-au întrunit într-o ședință de urgență la Paris.

„Da, există acum o mai mare urgență, dar ar fi trebuit să existe o urgență de la primul mandat al președintelui Trump”, a spus Posen. „Europenii ar prefera să facă orice altceva decât să piardă pătura de securitate americană. Principala lor problemă este că atât membrii, cât și non-membri importanți au interese într-o oarecare măsură diferite, ceea ce face dificil un acord cu privire la cât de rapid trebuie purces.

„Unii își închipuie probabil că îl pot gestiona pe președintele Trump cu cadouri și lingușiri”, a adăugat Posen. „Europenii trebuie să găsească niște bani serioși. Cred că au nevoie de cel puțin încă jumătate de procent din PIB, dacă îl pot cheltui cu înțelepciune. Poate puțin mai mult. Majoritatea statelor ar trebui să sacrifice părți din statul lor al bunăstării sau să se împrumute masiv, sau să impoziteze și mai mult, pentru a finanța o astfel de creștere."

De ce Franța are o altă concepție

Sven Biscop, director al Programului Europa în lume al Institutului Egmont și profesor de științe politice la Universitatea Ghent din Belgia, a vorbit, de asemenea, despre ezitarea mai multor state membre ale UE de a renunța la asigurările de securitate ale SUA, menționând că Franța a rămas o anomalie

„Vor trebui să-și alinieze planificarea apărării și, poate, într-o oarecare măsură, să-și integreze capacitățile, dar nu sunt dispuși să facă asta într-o schemă care nu include Statele Unite”, a declarat Biscop, care a ținut de ani de zile prelegeri despre strategia europeană de apărare, pentru Newsweek.

Până săptămâna trecută, dacă cineva aflat în călătorie în Europa întreba: „Dacă Rusia invadează, cine vă va salva?”, primea răspunsuri diferite.

„Ne vom salva noi înșine”, răspundeau francezii. Toți ceilalți, în schimb,  spuneau: „Statele Unite”. Iar dacă Statele Unite vor apărea, vor apărea și britanicii”.

„Acesta este motivul fundamental pentru care europenii au încredere în schema de aliniere și integrare militară doar dacă SUA este parte a schemei”, a explicat Biscop. „Dar asta este paradoxul, pentru că de ce am avea nevoie de o astfel de schemă integratoare? Pentru că, de fapt, SUA ar putea să nu vină”.

Dar același analist a mai remarcat că disponibilitatea de a cheltui este doar o parte a problemei, multe state membre ale UE majorându-și deja bugetele pentru apărare în ultimii ani.

Pe de altă parte, armatele europene se bazează în continuare pe SUA pentru „articole majore”, precum  colectarea de informații prin satelit, capabilitățile de lovitură în adâncime și apărare aeriană: toate astea s-ar dovedi cruciale dacă UE va decide să o apuce singură la drum în sprijinul Ucrainei.

Franța are o istorie de divergențe cu aliații NATO din cauza preocupărilor legate de dominația SUA. În 1966, președintele francez de atunci Charles de Gaulle s-a retras unilateral din structura de comandă integrată a NATO și a expulzat trupele aliate de pe teritoriul său, invocând frustrări legate de percepția de tratament inegal. Parisul s-a alăturat din nou abia în 2009, la șase ani după o altă discuție cu Washingtonul în legătură cu invazia Irakului condusă de SUA.

În timp ce SUA mențin arme nucleare în mai multe națiuni europene, în conformitate cu strategia NATO de partajare nucleară, Franța este singurul stat membru al UE cu propriul său arsenal strategic. Regatul Unit, care a părăsit oficial UE în 2020, are de asemenea propriile capacități nucleare.

Biscop a descris Franța și Marea Britanie ca fiind susceptibile de a constitui „grupul de bază” al unei posturi militare europene integrate și independente, atât datorită armelor nucleare, cât și datorită „viziunii strategică cuprinzătoare” asupra apărării. Totuși, cheia acestui proiect ar fi Polonia, „care are acum cea mai mare forță armată din Europa”, dar și Germania, pentru „greutatea politică” pe care o deține, a spus el.

Factorul extrema dreaptă

Astăzi, toate cele patru națiuni, și multe altele din Europa, consideră războiul din Ucraina și potențialul de operațiuni viitoare ale Rusiei drept cea mai imediată amenințare la adresa securității continentale. Dar există o altă îngrijorare subiacentă, alimentată de îmbrățișarea de către administrația Trump a mișcărilor populiste naționaliste de dreapta, care au contestat însăși ideea de UE.

Trump, Vance și Elon Musk, miliardar în domeniul tehnologiei și actual director al grupului de lucru al Departamentului pentru Eficiența Guvernului (DOGE) al noii administrații, și-au declarat susținerea fațp de partidele Adunarea Națională (Franța) și Alternativa pentru Germania (AfD). Ambele partide, considerate de țările lor drept extreme, au câștigat teren electoral în ultimii ani, Adunarea Națională ocupând primul loc la alegerile pentru Parlamentul European din Franța de anul trecut, iar AfD obținând locul doi în alegerile legislative germane abia încheiate.

Vance, care s-a întâlnit cu lideri ai AfD la München, a cerut o mai mare incluziune în politica UE. Expozeul administrației despre programele USAID a încercat, de asemenea, să arate nivelul finanțării SUA sub administrațiile anterioare pentru promovarea valorilor aliniate cu consensul social-democrat și liberal dintre majoritatea statelor UE.

Biscop a susținut că o potențială coaliție între mișcarea de guvernământ „Make America Great Again” a lui Trump și forțele care gândesc similar din Europa ar putea complica și mai mult eforturile de stabilire a unei perspective comune asupra reformei militare, printre alte inițiative.

„Ai câteva partide de extremă dreaptă în guvern și uneori este foarte dificil să ajungem la un consens în UE”, a spus Biscop. „Cred că există temerea că, dacă se vor uni în jurul administrației Trump, va deveni și mai dificil”.

„Ai sentimentul că ai un președinte care este anti-UE, care este ideologic anti-UE”, a adăugat el. „Dacă studiezi istoria strategiei, vezi că ideologia și strategia  nu se amestecă. Deci, dacă lași ideologia să conducă substanța strategiei tale, nu se termină foarte bine. Asta ar putea deveni ceva destul de problematic."

Fisurile ideologice din Europa au devenit deja evidente, lideri precum premierul italian Giorgia Meloni, prim-ministrul slovac Robert Fico și premierul ungar Viktor Orbán aliniindu-se la unele dintre punctele de discuție ale administrației Trump despre Ucraina și politica europeană.

„În afară de țările guvernate de partidele de extremă dreaptă, celelalte țări au fost șocate de comentariile liderilor americani, președintele Donald Trump și vicepreședintele său JD Vance”, a declarat pentru Newsweek Jean-Pierre Maulny, director adjunct al Institutului Francez pentru Afaceri Internaționale și Strategice, „atât în ​​ceea ce privește atacul împotriva democrațiilor europene, cât și eșecul de a recunoaște faptul că Putin a încălcat legea internațională prin a atacarea alte țări, ducând la o reacție de sprijin din partea europenilor pentru Ucraina, în conformitate cu Carta Națiunilor Unite și cu articolul 51 din aceasta.”

„Europenii devin treptat conștienți de singurătatea lor”, a adăugat Maulny, un important expert în securitate, fost consilier al Comitetului de Apărare și Forțe Armate al Adunării Naționale Franceze.

Făcând ecou lui Posen, Maulny a remarcat că există noi rupturi în rândul națiunilor care dezbat cum să abordeze problema, unele fiind motivate de dorința de a-l liniști pe Trump, iar altele considerând că ar putea fi deja prea târziu pentru ca Europa să își preia frâiele propriei apărări în lipsa garanției din partea SUA.

„Unii nu doresc să-l nemulțumească pe Donald Trump pentru moment, având în vedere că Statele Unite sunt membre NATO, sub incidența articolului 5 din Tratatul Atlanticului de Nord și de clauza acestuia de asistență reciprocă și că nici noi nu trebuie să-l displăcem”, a spus el. „Alții sunt de părere că este prea târziu, că a fost atins un punct fără întoarcere și că ține de europeni să își asume responsabilitatea pentru propria lor securitate”.

„Dar fie că ești într-o tabără sau în alta, asta nu are niciun impact asupra faptului că ambele cred că europenii ar trebui să-și mărească bugetele de apărare pentru a face față provocărilor actuale ale securității europene”, a spus el.

Și chiar dacă națiunile europene în acest an și-au atins obiectivul din februarie 2023 de a livra Ucrainei peste un milion de obuze pe an, tot rămân întrebările mai cuprinzătoare despre ce urmează pentru relația transatlantică.

„Adevărata întrebare este dacă un acord între Statele Unite și Rusia privind Ucraina va fi în detrimentul intereselor de securitate ale europenilor, lucrul de care ne temem astăzi”, a spus Maulny. „Cealaltă întrebare este cea a relațiilor viitoare dintre Europa și Statele Unite: prieteni sau inamici?”