Lupta neobosită a piloților de drone de a ține apărarea în cele mai expuse zone ale frontului

Pe una din liniile frontului unde Rusia a înregistrat cele mai mari progrese în ultimele săptămâni, piloții de drone se întreabă cât timp vor mai putea ține pasul și continua să lupte, relatează The Guardian.

Ascuns într-un buncăr încălzit, căptușit cu lemn, Dmitro are sarcina de a monitoriza și oferi asistență echipajelor de drone din prima linie. Urmărește mai multe fluxuri video pe un ecran, într-o secțiune din ce în ce mai fierbinte a frontului, care se întinde din localitatea Pokrovske până la Huliaipole, la 80 de kilometri est de orașul Zaporijie.

Pilotul în vârstă de 33 de ani face parte din batalionul 423 de drone, o unitate specializată tânără, înființată în 2024. Parcurge fluxurile de date din sistemul Delta al câmpului de luptă, mărindu-le pe rând. Imaginile granulate provin de la drone FPV; imagini mai clare, cu înălțimi și viteze, de la drone Mavic cumpărat din comerț; într-un alt punct apare o dronă bombardier, munițiile disponibile fiind marcate cu verde.

Este o priveliște comună pe frontul ucrainean, deși, așa cum subliniază Dmitro și comandantul său, Kostia, un căpitan, terenul de dedesubt variază. Nu nu este Donețkul, mai ușor de apărat, cu orașele și ridicăturile sale. Este un teren agricol plat, presărat cu sate distruse, acolo unde se întâlnesc regiunile Dnipropetrovsk și Zaporijie.

În contextul în care ultimul obiectiv declarat al lui Vladimir Putin este de a cuceri toată regiunea Donețk, fie prin diplomație, fie prin forță, linia frontului a cedat în noiembrie în apropiere de aceste granițe. Geografia face dificilă apărarea, observă Kostya: „Sunt multe câmpuri și dacă pierdem un avantaj de înălțime, trebuie să ne retragem kilometri întregi.”

Linia frontului unde apărarea a cedat

Recent, un atac oportunist rusesc la est de Huliaipole i-a luat prin surprindere pe apărătorii ucraineni. Zona era ținută din 2022 de o brigadă 102 de apărare teritorială obosită de război, formată din soldați din Ivano-Frankivsk, în vest, dar aceștia nu au rezistat presiunii bruște. Un batalion a cedat complet. În noiembrie, aproximativ zece kilometri au fost pierduți.

Dificultățile au apărut parțial pe fondul apărării intensive a Ucrainei la est, a explicat Serhii Kuzan, președintele Centrului Ucrainean pentru Securitate și Cooperare. „Din cauza concentrării mari de forțe în Pokrovsk și Mîrnohrad, rezervele au fost epuizate și din acest motiv a fost posibilă această ofensivă.” Trupele din regimentul 225 de asalt au fost redistribuite pentru a stabiliza situația până la sfârșitul lunii.

Deși dronele ucrainene Mavic au o capacitate extraordinară de recunoaștere, piloții experimentați fiind capabili să identifice mișcările de la câteva sute de metri distanță, invadatorii ruși au reușit să exploateze ceața frecventă de toamnă târzie. „Profită de lipsa noastră de vizibilitate din cauza vremii”, combinând-o cu lovituri cu bombe cu planare grele de 250 kg, spune Kuzan,

Forțele aeriene ruse operează în continuare aproximativ 300 de avioane și pot lansa munițiile de la 80 până la 120 de kilometri distanță - dincolo raza de acțiune a rachetelor aer-aer ucrainene. Deși avioanele și rachetele pot fi urmărite pe radar, apărătorii au doar patru minute să acționeze. Contramăsurile electronice le pot devia traiectoria, un proces despre care soldații ucraineni estimează că este eficient în 70% din cazuri.

Apărare la foc continuu

Când vremea este senină, echipajele de drone lucrează neobosit la apărare. Soldații ruși se îndreaptă spre puncte prestabilite, încercând să evite dronele mortale de deasupra, adesea având asupra lor cu puțină mâncare și apă, și uneori chiar fără arme, acestea urmând să fie ridicate ulterior dacă supraviețuiesc. Însă când vremea este senină, terenul plat și absența vegetației înseamnă un singur lucru: infiltrații sunt expuși.

Maksym, în vârstă de 29 de ani, și Serhii, în vârstă de 24 de ani, tocmai s-au întors după cinci zile petrecute pe front, ca parte a unei echipe mixte de piloți FPV și Mavic. Este perioada de odihnă care nu puține ori înseamnă relaxare cu un joc video precum Stalker 2: Heart of Chernobyl, un shooter post-apocaliptic în zona de excludere din preajma centralei nucleare distruse.

„Ne ajută să ne facem treaba”, spune Maksym zâmbind. „Dacă pilotezi un avion cu reacție într-unul dintre jocurile de tip „câmpul de luptă”, este practic același lucru cu pilotarea unei Mavic. Este un bun exercițiu.”

Timpul de odihnă al piloților depinde de nivelul de activitate al Rusiei. „Întotdeauna poți avea suficient [timp] să dormi 15 minute și ești bine”, susține Maksym. Atât dronele FPV, cât și cele Mavic au o autonomie a bateriei de până la 20 de minute și pot fi lansate una după alta, dacă este necesar, fiind capacitatea să lovească la până la 15 km - și chiar mai departe, până la 29 km dacă o FPV este lansată de pe o a doua „dronă mamă”, care are funcție și de retransmițător.

Cum e să ucizi ruși? „Te bucuri pentru că ți-ai ucis inamicul”, spune el, aceasta este realitatea războiului.

Statisticile oferă o imagine dură. În noiembrie, batalionul 423 a raportat că a ucis 418 soldați ruși, în concordanță cu cifrele raportate și de alte unități specializate de drone ucrainene, numărul total al victimelor fiind raportat public, ca parte a unui sistem de puncte, prin care sunt oferite provizii suplimentare celor care ucid cei mai mulți inamici.

Armata rusă a suferit aproximativ 1.033 de victime pe zi în noiembrie și 382.000 în total în 2025, potrivit estimărilor britanice. Dronele reprezintă 60% din cauzele pentru care ruși sunt uciși sau răniți, a declarat Oleksandr Sîrski, șeful armatei ucrainene, piloții efectuând 10.000 de misiuni de luptă pe zi în noiembrie.

Vitalii Hersak, comandantul unității, vorbind dintr-un buncăr mare de lângă Zaporijie, subliniază că batalionul a fost înființat în noiembrie anul trecut, mărturie a cât de tânăr este războiul cu drone. Afirmația sa că „distrugem un batalion și jumătate de inamici pe lună” poate fi o cifră ușor supraestimată, dar nu este prea departe de adevăr. Problema este că Rusia pare să aibă „număr infinit”, în timp ce Ucraina „practic nu are infanterie”, ceea ce face ca anumite sectoare ale liniei să fie mai greu de menținut.

Cât mai durează lupta?

Mai la est, de-a lungul frontului, doi piloți de drone experimentați din batalionul Lupii Da Vinci, staționați în regiunea Dnipropetrovsk, se întreabă cât timp vor putea continua să se apere la nivelul necesar de intensitate. Câți inamici au ucis? Fiecare se întreabă dacă ar putea fi chiar 1.000, deși în realitate nu au nicio idee - conform unor cifre oficiale, cel mai performant pilot al unității are peste 400 de ucideri. „Cred că aș putea să o fac încă șase luni, atât”, spune unul dintre ei, deși nu este o estimare a duratei războiului.

Ei nu dau semne că vor înceta rezistența, deși menținerea unei apărări active va necesita piloți noi și pauze mai lungi de la lupta în prima linie. Sasha, al cărui indicativ este Lego, pentru că este artist 3D și student, învață să piloteze drone FPV. S-a înscris în urmă cu trei luni, dar și-a anunțat tatăl „chiar înainte să mă urc în tren”, spune el, deoarece voia să evite o conversație tensionată în familie.

Tânărul cu voce blândă nu-și dă seama dacă se va  descurca. „Nu am fost încă pe o poziție”, spune el, dar spune că ar trebui să încerce: „A venit un moment în care am realizat: nu pot sta și să nu fac nimic și pur și simplu să trăiesc.” Sasha este reticent în a comenta negocierile de pace în curs, argumentând că nu are dreptul să o facă, pentru că nu a fost niciodată în prima linie. În schimb, părerea lui se reduce la asta: pentru Ucraina, „prioritatea este pur și simplu supraviețuirea”.