Liga Nordului, mumă sau ciumă?

Extrema dreaptă a eşichierului politic din Italia este dominată de Liga Nordului, formaţiune condusă de Umberto Bossi. Celelalte partide care se declară de extremă dreapta se zbat la

Extrema dreaptă a eşichierului politic din Italia este dominată de Liga Nordului, formaţiune condusă de Umberto Bossi. Celelalte partide care se declară de extremă dreapta se zbat la limita pragului electoral sau sub acesta.

Liga Nordului a înregistrat un salt considerabil la alegerile din aprilie 2008, unde a strâns 8,2 % din voturi, în timp ce la alegerile din 2006, se bucura de 4,5 % din opţiuni. Liga este aliată în guvernul Berlusconi, unde are patru miniştri. Cel mai cunoscut este, fără indoială, ministrul de Interne, Roberto Maroni.

Ca la orice partid extermist, o parte din succesul electoral este bazat pe logoreea liderilor. Declaraţii şoc, atacuri rasiste sau xenofobe, cu scuze ulterioare sau nu. Dar spre deosebire de alte partide ai căror lideri intră în fibrilaţie în faţa unui microfon deschis, Liga are parte şi de militanţi activi.

Este vorba în special de voluntari din zona de influenţă a partidului, angrenaţi în acţiuni de solidaritate sau de siguranţă publică. Îmbrăcaţi obligatoriu în verde, cu însemnele partidului la vedere, fac cumpărăturile pentru bătrâni, dirijează circulaţia în faţa şcolilor sau chiar organizează patrule nocturne pentru prevenirea furturilor din locuinţe.

Sunt botezaţi "Guardie Padane" (Garda Padană), plecând de la denumirea istorică a nordului Italiei. Încercarea de a se substitui forţelor de ordine ale statului a creat o serie de polemici, care au ajutat şi ele la creşterea capitalului electoral, mizând pe tema la modă: siguranţa publică".

Puţină istorie

Artizanul succesului Ligii este Umberto Bossi. Meritul lui este acela de a fi descoperit un loc gol în extrema dreaptă italiană. Actul de constituire a partidului a fost semnat în 1991, prin fuziunea mai multor partide mici. Pe atunci Italia avea o dreaptă uzată moral şi fizic de lunga hegemonie a partidului "Alleanza Nazionale".

Toate cărţile unui partid naţionalist fuseseră jucate. Mitul lui "Mussolini" era deja estompat de creşterea economică. Moment în care Bossi a revitalizat un concept mai vechi , despărţirea Nordului bogat de Italia şi crearea unui nou stat, Padania. Între timp, discursul pe această temă s-a mai atentuat, Bossi cerând doar federalizarea Italiei.

Liga Nordului şi imigraţia

Imigraţia este una dintre temele pe care oamenii Ligii polemizează bucuroşi. Orice este permis pe acest subiect, întrucât cei direct interesaţi nu sunt reprezentaţi la nivel politic, iar opoziţia răspunde anemic sau deloc. Limita în acest caz este considerată ruperea relaţiilor diplomatice cu statul din care provin imigranţii jigniţi.

Cazul cel mai cunoscut este cel al actulului minstru pentru Simplificare Normativă, Roberto Calderoli, care la telejurnalul de seară din 15 februarie 2006, pe postul public de televiziune RAI1, şi-a descheiat cămaşa arătând camerelor de luat vederi un tricou pe care era imprimată o caricatură considerată blasfemie de către comunitatea islamică.

În urma acestui episod, musalmanii din oraşul Bengasi, în Libia, s-au adunat spontan pentru a prtesta în faţa consulatului italian. Poliţia a deschis focul asupra demonstranţilor, omorând 11 persoane. Abia atunci Liga Nordului s-a scuzat public.

Obsesia lui Maroni: ţiganii

Nici românii nu au scăpat de atacurile liderilor Ligii, mai ales în campania electorală. Imediat după alegeri însă, accentul a fost mutat pe problema ţiganilor. Ministrul de Interne, Roberto Maroni, a intrat în conflict deschis cu opoziţia, insituţiile europene şi cu asociaţiile umanitare pentru intenţia de amprentare a ţiganilor.

Dincolo de evoluţia recensământului propus de Maroni (nu mai mai vorbeşte nimeni de amprentare pe criterii etnice), se observă că scandalul a dat o gură de oxigen alianţei la putere. Sondajele de opinie arată că alianţa Berlusconi - Bossi se bucura după alegeri de 42% dintre opţiuni. Înainte de propunerea măsurii de amprentare coborâse la 38%, pentru ca la începutul lunii iulie (apogeul scandalului) să înregistreze din nou 42%.

Apropiere de imigranţi

Tommaso Cerno, ziarist la publicaţia "Messaggero Veneto", fin cunoscător al Ligii, spune: "Popularitatea Ligii s-a bazat întotdeauna pe mişcări foarte inteligente, nu numai pe vorbe. Recentul lor succes electoral se bazează pe voturile celor care nu mai reuşesc să ajungă cu banii la sfârşitul lunii. Dar oamenii ăştia nu pot fi duşi cu vorba, nu poţi să le serveşti la nesfârşit false probleme.

Eu nu exclud ca peste câteva luni de zile Liga să vină şi să spună: trebuie să-i ajutăm pe săracii imigranţi că altfel nu o mai scoatem la capăt cu ei. Au o capacite extraordinară de a-şi înţelege electoratul." În rândurile Ligii sunt înscrişi şi români, unii dintre ei fiind chiar candidaţi de partid pentru un post de consilier.

Este cazul lui Gheorge Raica, 33 ani, stabilit la Alessandria (la 80 de km nord de Genova), unde a şi candidat pe listele Ligii: "Eu m-am înscris pentru că este un partid care nu luptă împotriva românilor, ci împotriva celor care care nu respectă legea".

Raica a fost primul "căzut" la alegeri, foarte puţine voturi despărţindu-l de un fotoliu de consilier. Iar prin candidatura unui român, Liga nu a pierdut voturi, dimpotrivă.