În Nordul Îndepărtat, aliații europeni conturează planuri de război. Scenariul luat în calcul de Marea Britanie în cazul unei provocări rusești

Planificatorii din Marea Britanie au mers recent în orașul norvegian Bodø, așezat între fiorduri și lanțuri montane, la cercul polar, pentru a exersa planuri de război și modalități de răspuns în cazul în care Rusia ar declanșa o acțiune ostilă într-o țară vecină, relatează Politico.

Scenariul e următorul: a trecut un an de la un armistițiu în Ucraina. Liderii țărilor baltice și nordice primesc informații precum relatări de presă, actualizări fragmentare ale serviciilor de informaţii, dar şi diverse postări pe rețelele sociale cu privire la anumite incidente legate de Rusia într‑o ţară vecină. Au de luat o decizie privind modul de acţiune care s-ar impune.

Exercițiul făcut de Marea Britanie ia în considerare evoluții ce pot fi anticipate în mod realist: de pildă, țările nordice și baltice simulează o posibilă confruntare cu „tulburări civile pro‑ruse” care ar izbucni într‑o ţară învecinată.

Care ar fi cea mai potrivită reacție, dată fiind amenințarea, presupusă a fi una hibridă?

Un asemenea scenariu nu mai este ipotetic: dacă în ultimii ani au fost documentate incidente neexplicate, posibile sabotaje, asupra cablurilor submarine baltice, mai recent, drone şi aeronave ruse au încălcat spaţiul aerian al NATO, iar nave ruseşti au amenințat apele britanice. Toate astea indică vulnerabilitatea „Nordului Înalt”, unde Rusia are un avantaj din  punct de vedere geografic si al resurselor.

În urma invaziei Crimeei de către Rusia în 2014, Marea Britanie a avut inițiativa de a mobiliza un grup de țări europene care să se pregătească pentru a combate amenințările de pe flancul lor nordic. Așa a apărut Forța Expediționară Comună (JEF), la care participă 10 țări.

Peisajul amenințărilor, în schimbare

Deși nordul îndepărtat a fost mult timp o zonă de manifestare a puterii rusești, metodele Moscovei încep să se diversifice într-o proporție care necesită o reacție mai puternică din partea vecinilor săi.

Secretarul britanic al Apărării, John Healey, care a luat parte la exercițiul de război din această săptămână, a făcut declarații pentru POLITICO din avionul care îl ducea în Franța, unde a purtat discuții cu ministrul francez al Apărării.

„Acestea sunt țările în care agresiunea rusă este experiență zilnică. Trăiesc alături de prezența armatei ruse”, a spus Healey. „Suntem națiunile care pot evalua cel mai bine riscurile, răspunde cel mai eficient amenințărilor și au capacitatea de a conecta țările NATO pentru a lua această situație mai în serios.”

Una dintre ideile din spatele JEF este că ar avea capacitatea de acționa rapid, spre deosebire de întreaga mașinărie a NATO, care necesită acordul a 32 de state membre și are nevoie de timp de a delibera înainte de a intra în acțiune.

La rândul lor, aliații nordici consideră, că este vehiculul potrivit pentru adaptarea la armamentul în rapidă dezvoltare și la tacticile perturbatoare pragul războiului tradițional, așa-numite de atacuri într-o „zonă gri”.

Vorbind din orașul Bodø, generalul-maior Gjert Lage Dyndal din armata norvegiană a avut un comentariu detașat în ceea ce privește pericolul pentru țara sa. Agresiunea rusească în Arctica nu este nimic nou, a spus el, și are de-a face mai mult cu lunga confruntare nucleară dintre SUA și Rusia decât cu Norvegia.

Cu toate acestea, el a admis importanța unui răspuns coordonat, în special în ceea ce privește gestionarea războiului hibrid - „ceva care s-a dezvoltat în toată Europa în ultimii doi ani” - dând spre exemplu sabotajul din 2022 al conductelor de gaze Nord Stream care leagă Rusia de Germania, activitatea intensificată a dronelor și perturbarea rutelor de transport maritim.

Cât de puternici sunt aliații

În teorie, așadar, Marea Britanie a contribuit la clădirea unei alianțe ideale pentru protejarea nordului îndepărtat, pe măsură ce frontierele sale sunt puse la încercare.

Totuși, în rândul unui grup de observatori, există unele îndoieli că acesta ar funcționa la capacitate maximă, într-un moment în care aceasta ar fi necesară.

Fondată sub fostul guvern conservator, JEF a fost o sursă de mândrie pentru fostul premier Rishi Sunak — care a ținut neapărat să se întâlnească cu liderii din Letonia după o pauză de opt ani — dqr și pentru secretarul de atunci al Apărării, Ben Wallace.

Grant Shapps, un alt fost secretar al apărării conservator, prezintă proiectul  ca fiind condus de Marea Britanie din postura de lider ce „lucrează cu cei mai apropiați aliați ai săi pentru a face Europa și Atlanticul de Nord mai sigure”. „Nu ne putem permite să pierdem avânt”, a subliniat el.

Actualul guvern laburist a depus eforturi enorme pentru a-și consolida propriile rezultate în domeniul apărării. Acesta se concentrează în mare măsură pe oferirea de solidaritate și resurse Ucrainei, inclusiv prin intermediul noului grup conduse de Marea Britanie și Franța, supranumită „coaliția de voință”.

Anthony Heron, redactor-șef adjunct al grupului de experți Arctic Institute, a declarat: „Mijloacele maritime și aeriene dedicate nordului îndepărtat sunt limitate, iar importanța strategică tot mai mare a Arcticii necesită alegeri dificile, dar clare, privind alocarea resurselor.”

Ed Arnold, cercetător principal pentru securitate europeană la Institutul Regal al Serviciilor Unite, a fost și mai tranșant. Deși JEF este „în mod natural poziționată pentru a se impune”, „nu a reușit niciodată să-și articuleze scopul” și „trebuie să-și recapete energia”.

El pledează pentru o strategie pe termen lung pentru această Forță, care să îngăduie resursele și atenția acordate în prezent Coaliției Voluntarilor, care a fost înființată pe fondul nervozității europene legate de angajamentul lui Trump față de Ucraina.

Un deputat laburist cu experiență în domeniul securității, care a vorbit sub rezerva anonimatului, a declarat că există un semn de întrebare important cu privire la puterea de acțiune a JEF. Deși este „capabilă” să se desfășoare, „nu cred că este împuternicită să facă acest lucru în prezent, nu în mod adecvat”, a adăugat acesta.

„Acest lucru este crucial deoarece atât COW [Coaliția Voluntarilor], cât și JEF vor fi în prima linie împotriva Rusiei”, au avertizat ei.

Oficialii din domeniul apărării reuniți la Bodø au convenit în privat că grupul va deveni mai important pe măsură ce SUA își vor muta prioritățile de securitate în alte părți, chiar dacă acest fapt va fi formulat în limbajul pozitiv al unei Europe care „intensifică eforturile”.

Ce ar putea face Europa

O componentă necesară pentru consolidarea prezenței aliaților în nordul îndepărtat este investiția în mai multe capacități de spargere a gheții: nave specializate care pot străbate apele polare.

Se estimează că Rusia are 50 de spărgătoare de gheață - dintre care cel puțin 13 pot opera în Arctica și șapte sunt nucleare - în timp ce China are cinci care pot naviga în Arctica.

Suedia și Finlanda, membre NATO, au propriile versiuni ale acestor nave - la fel și SUA și Canada, însă norvegianul Dyndal a declarat că acestea nu sunt suficiente.

„Rusia trăiește în Arctica”, a avertizat el. „Vedem China intensificând eforturile și învățând prin mai multe cercetări și activități în Arctica decât noi. Trebuie să intervenim de partea europeană, de partea americană, pentru a învăța realmente să trăim în apele polare acoperită de gheață.”

Marea Britanie nu are planuri imediate de a achiziționa un spărgător de gheață, dar oficialii britanici subliniază că țara pune la dispoziție propria expertiză navală și aeronautică.

O figură militară de rang înalt a declarat  în acest sens că există riscul ca Marea Britanie să rateze ocazia dacă nu își convinge aliații să cumpere și alte echipamente pentru vreme rece produse în Marea Britanie, în timp ce bugetele de apărare sunt în creștere.

Referindu-se la angajamentul mai larg al Marii Britanii față de regiune, Healey s-a declarat plin de încredere. „Nivelul de recunoaștere și de disponibilitate de a urma exemplul Regatului Unit de către miniștrii apărării [la Bodø] a fost cu realmente puternic.”

„Ne puteți evalua după răspunsul la amenințările rusești”, a spus el, înainte de a remarca că sunt în curs de desfășurare planuri pentru exerciții de război suplimentare.