Europa caută aliați în Pacific, pe fondul izolaționismului american

Suedia propune ca Uniunea Europeană să adere la grupul de liber schimb CPTPP (Acordul Cuprinzător și Progresiv pentru Parteneriatul Trans-Pacific), cu scopul de a forma cea mai mare zonă de liber schimb din lume și de a contracara efectele protecționismului american

Sub presiunea valului protecționist generat de politicile comerciale ale președintelui american Donald Trump, Uniunea Europeană ia în calcul o schimbare majoră de direcție în relațiile sale comerciale. Suedia a anunțat marți că va propune oficial ca blocul comunitar să adere la parteneriatul transpacific CPTPP – un acord de liber-schimb ce reunește 11 state de pe marginea Pacificului și care, odată cu o eventuală participare a UE, ar deveni cea mai mare zonă de liber schimb din lume.

Anunțul vine din Japonia, unde ministrul suedez pentru Comerț Exterior, Benjamin Dousa, se află într-un turneu asiatic. „Dacă UE și CPTPP s-ar uni într-un singur cadru comercial, am crea cea mai amplă zonă de liber schimb de pe glob”, a declarat acesta pentru Reuters, punctând că într-un moment în care SUA se închide tot mai mult în sine, Europa trebuie să-și deschidă porțile către piețele globale.

Un parteneriat al celor excluși?

CPTPP – Acordul Comprehensiv și Progresiv pentru Parteneriat Trans-Pacific – este moștenitorul unui alt acord strategic, inițiat de administrația Obama și abandonat de Trump la începutul mandatului său. În prezent, cuprinde economii-cheie din Asia și Pacific – de la Japonia și Australia, până la Mexic și Chile. Regatul Unit s-a alăturat în 2024, iar China și-a exprimat și ea interesul pentru aderare.

Pentru Suedia – economie orientată spre export și una dintre cele mai fervente susținătoare ale comerțului liber din UE – această mișcare este văzută ca o necesitate. „Este o chestiune existențială”, spune Dousa. „Dacă vrem să ne permitem spitale, școli și servicii publice, exportatorii noștri au nevoie de noi piețe.”

Propunerea va fi prezentată joi, în cadrul reuniunii miniștrilor de externe ai UE de la Bruxelles. Deși ideea va întâmpina rezistență – Franța, spre exemplu, este cunoscută pentru protejarea dură a propriului sector agricol – Dousa afirmă că Stockholm este pregătit să ducă „lupta politică”.

UE – între Trump și Pacific

Această reorientare nu este un gest izolat. De la impunerea de tarife comerciale  de către Trump, Bruxelles-ul s-a văzut constrâns să își regândească parteneriatele internaționale. În aprilie, Ursula von der Leyen a discutat cu premierul din Singapore despre oportunitatea unei cooperări mai strânse cu CPTPP, în timp ce Maroš Šefčovič, comisarul pentru comerț al Comisiei Europene, a încercat să impulsioneze dialogul în timpul unei vizite oficiale în regiune.

Dincolo de enunțurile politice, însă, discuțiile sunt abia la început. Nu se vorbește (încă) despre o aderare propriu-zisă a UE, ci despre o cooperare extinsă, care ar putea include armonizarea standardelor, reducerea barierelor tehnice și o coordonare mai bună în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului.

Premierul Noii Zeelande, Christopher Luxon, a devenit unul dintre cei mai vocali susținători ai apropierii UE de blocul Indo-Pacific. Într-un discurs recent, el a pledat pentru „acțiuni colective” care să apere comerțul liber și să protejeze lanțurile de aprovizionare afectate de războiul comercial american. „O angajare comună din partea unei părți semnificative a economiei globale ar fi un semnal puternic”, a spus el.

Un drum lung, dar inevitabil?

Deși ideea pare seducătoare pentru unii, scepticismul persistă. „E prea devreme pentru astfel de discuții”, a declarat Winston Peters, ministrul de externe al Noii Zeelande, indicând divergențele din cadrul guvernelor naționale, notează politico.eu.

CPTPP este condus anul acesta de Australia – o oportunitate, potrivit oficialilor europeni, de a transforma dialogul politic într-o agendă economică concretă. Totuși, precauția rămâne dominantă. „Trebuie mai întâi să stingem incendiul, înainte să ne apucăm de recondiționat gardul”, a comentat un fost negociator britanic, făcând referire la haosul produs de administrația Trump în comerțul global.