Cum se calculează rata de absorbţie a fondurilor UE

Absorbţia fondurilor structurale şi de coeziune poate fi cuantificată atât din punctul de vedere al volumului plăţilor interne efectuate de autorităţile de management către beneficiari („absorbţia în plan naţional"), cât şi din punctul de vedere al fondurilor primite de România de la Comisia Europeană („absorbţia externă" sau „absorbţia efectivă").

Având în vedere unele relatări din presă referitoare la valoarea ratei de absorbţie a fondurilor structurale şi de coeziune, Ministerul Afacerilor Europene (MAEur) a făcut câteva precizări referitoare la metoda de calcul. Absorbţia fondurilor structurale şi de coeziune poate fi cuantificată atât din punctul de vedere al volumului plăţilor interne efectuate de autorităţile de management către beneficiari („absorbţia în plan naţional"), cât şi din punctul de vedere al fondurilor primite de România de la Comisia Europeană („absorbţia externă" sau „absorbţia efectivă").

Absorbţia în plan naţional a fost la 30 septembrie 2011 de 14,13% din alocarea UE 2007-2013. Plăţile interne reprezintă fondurile efectiv transferate beneficiarilor şi includ prefinanţări şi rambursări (din fonduri comunitare şi de la bugetul de stat).

Absorbţia externă (absorbţia efectivă) a fost la aceeaşi dată, 30 septembrie 2011, de 3,69 % din alocarea Uniunii Europene pentru 2007-2013. Conform raportărilor efectuate de Comisia Europeană, absorbţia contribuţiei UE pe un program operaţional este considerată drept realizată prin transferul de către Comisia Europeană a avansului la nivel de program şi al plăţilor intermediare (rambursări). Astfel, până la 30 septembrie 2011, componenta de plăţi intermediare rambursate de către Comisie însumează 0,716 miliarde euro, ceea ce reprezintă 3,69 % din alocarea UE 2007-2013.

Trebuie menţionat că rambursările de la Comisia Europeană sunt întotdeauna mai mici decât plăţile interne efectuate de autorităţile de management către beneficiari, deoarece acestea din urmă includ prefinanţări şi cofinanţarea de la bugetul de stat.

Diferenţa dintre cele două tipuri de rate de absorbţie reflectă, de fapt, una din problemele majore ale implementării programelor operaţionale legate de ritmul lent în care beneficiarii contractelor de finanţare demarează, derulează contractele subsecvente şi solicită rambursarea cheltuielilor efectuate.