Cum ar putea Italia să arunce în aer Europa pe care o ştim

Uniunea Europeană trece printr-o stare de profundă anxietate, la două luni de la alegerile din Italia, în timp ce partidele care au obţinut cele mai bune rezultate negociază încă formarea unei coaliţii guvernamentale. O coaliţie formată din Mişcarea 5 Stele (M5S, populişti, antisistem) şi Liga (extrema dreaptă) este fără precedent în blocul comunitar.

Nu s-a mai întâmplat niciodată până acum, în vreunul dintre cele şase state fondatoare ale Uniunii Europene, ca partide care sunt sceptice cu privire la UE să preia frâiele puterii. Dacă acest lucru se va întâmpla, consecinţele pentru Italia şi pentru Uniunea Europeană s-ar putea simţi în lunile şi anii care vor urma, avertizează Politico într-un articol despre cum ar putea Italia distruge Uniunea Europeană pe care o ştim.

Dacă elitele UE au înţeles ceva în urma Brexitului, acesta este faptul că Uniunea are nevoie de schimbare, însă acesta este singurul aspect în privinţa căruia au căzut de acord. Iar acum Italia mai bate un cui la sicriu. Însă există şi scenariul, puţin probabil, să fie doza de adrenalină de care are nevoie Uniunea Europeană. 

Emmanuel Macron a încercat să lanseze tradiţionalul motor franco-german de reformare, dar liderul Franţei s-a trezit în impas din cauza unui guvern german alergic la ideea unui Minister de Finanţe pentru zona euro. În timp ce Marea Britanie se pregăteşte să părăsească Uniunea Europeană, Spania s-a găsit împotmolită în propria criză constituţională catalană, iar Polonia este într-o relaţie tensionată cu Bruxelles din cauza funcţionării statului de drept. În acest context, Italia era singura care putea ajuta la redresarea situaţiei. 

M5S s-au declarat reformatori ai UE: iar dacă rămân fideli acestei promisiuni, ar fi o surpriză plăcută, însă sunt şanse mari care Italia să aibă dificultăţi în a ajunge la un consens, cu atât mai puţin unul european, şi astfel va închide uşa reformelor UE înainte de 2020.

Adio, euro?

Probabilitatea ca Italia să iasă din zona euro este mică. Preşedintele italian Sergio Mattarella a declarat sătptămâna aceasta că va respinge orice guvern care pune sub semnul întrebării apartenenţa la zona euro. În plus, atât M5S, cât şi Liga şi-au mai domolit în ultima vreme retorica eurosceptică. 

Chiar şi-aşa, ideea unei ieşiri din zona euro nu pare deplin abandonată. Fondatorul M5S, Beppe Grillo, a evocat săptămâna trecută posibilitatea unui referendum pe tema rămânerii Italiei în zona euro. Datoria ridicată a Italiei, creşterea economică slabă şi demografia teribilă fac din Italia o prezenţă dificilă într-o zonă euro dominată de puteri economice. 

Pe de altă parte, succesul electoral al acestor două partide ilustrează o schimbare de atitudine în rândul italienilor. Acest fenomen este constatat în special în rândul tinerilor. Conform unui sondaj din anul 2017, puţin mai mult de jumătate dintre persoanele intervievate cu vârste sub 45 de ani au spus că ar vota pentru ieşirea Italiei din UE dacă s-ar organiza un referendum după modelul celui privind Brexitul, în timp ce 68% din cei cu vârste peste 45 de ani au spus că doresc rămânerea în blocul comunitar.

„Proiectul european şi-a pierdut capacitatea de a răspunde aşteptărilor unor mari segmente de populaţie“, a spus săptămâna aceasta preşedintele Italiei, Sergio Mattarella. Cu toate că şi-a criticat propriii cetăţeni de căutarea refugiului în dimensiunea pur internă, nutrind iluzia că problemele lor pot fi gestionate doar la nivel naţional, el a admis că mesajele transmise de UE nu mai funcţionează.

În interiorul Partidului Popular European (PPE) cresc tensiunile din cauza acceptării premierului ungar Viktor Orban, care conduce discursul împotriva migraţiei, în acelaşi grup din care face parte şi cancelarul german Angela Merkel, care susţine frontierele deschise. În acest timp, centriştii preşedintelui francez Emmanuel Macron abia aşteaptă să exploateze diviziunile din rândul popularilor, eventual chiar să scindeze PPE înaintea europarlamentarelor, speranţe similare venind şi din partea socialiştilor, care au pierdut teren după înfrângerile electorale suferite în Germania, Franţa şi Italia.

Succesul sau eşecul unei coaliţii formate din naţionaliştii anti-UE şi populiştii eurosceptici va avea un impact major asupra formaţiunilor eurosceptice în perspectiva alegerilor pentru Parlamentul European de anul viitor. În cazul în care guvernul va reuşi, alţi eurosceptici vor avea de câştigat, punând în pericol majoritatea pro-UE a Parlamentului. Într-un Parlament blocat între partidele de centru şi cele eurosceptice, verzii şi partidele de extremă stângă vor fi „regizori“.

Pe de altă parte, în cazul în care formarea unui nou guvern italian eşuează, grupurile anti-UE se vor strădui să mobilizeze pe oricine, iar majoritatea de centru va fi în siguranţă.