Cele mai ciudate operaţiuni naziste: încercarea de a-l răpi pe Papă sau propaganda „bebeluşului perfect arian“ care era evreu

Partidul nazist a fost unul dintre cele mai crude din lume, cu idei de cele mai multe ori barbare. Însă, uneori, „minionii“ lui Adolf Hitler erau de-a dreptul stupizi. De la campanii de propagandă care eşuau lamentabil, până la încercări de asasinare ridicole, nemţii din SS au intrat pe teritoriul bizarului de mult prea multe ori.

„Business Insider“ prezintă patru dintre cele mai ciudate operaţiuni naziste care frizează ridicolul.

1. Să-l răpim pe Papa Pius al XII-lea

Unul dintre cele mai bune exemple ale megalomaniei lui Adolf Hitler este atunci când Fuhrerul a decis că şcolile catolice locale nu aveau destule portrete cu el. În anii '30, în sălile de clasă catolice, crucile de pe pereţi au fost înlocuite de tablouri cu Adolf Hitler. După ce a luat locul lui Iisus crucificat, Hitler a decis să ducă jocul şi mai departe. Cum un război împotriva lui Dumnezeu era un pic cam dificil de realizat, Hitler s-a mulţumit cu reprezentantul de pe pământ: Papa. Acţiunile lui erau parte dintr-un plan mai mare de a elimina toate religiile şi de a se declara Dumnezeu Germaniei.

Totuşi, motivele din spatele luptei contra Papei nu erau doar vanitoase. În 1943, Papa Pius al XII-lea a început, public, să denunţe abuzurile naziştilor. Era momentul să ia naştere un plan. Aşa că Hitler l-a adus în biroul său pe generalul SS Karl Wolff şi i-a spus să-şi ia trupele şi să ocupe Vaticanul cât de repede poate, să obţină comorile şi dosarele sfinte şi să-l răpească pe Papă.

Papa Pius al XII-lea FOTO Business Insider

Planul era de fapt ca, imediat ce soldaţii nazişti ar fi capturat Vaticanul şi pe papă, un alt grup să se infiltreze în oraşul sfânt, pretinzând că vor să-l salveze pe Pontif. Însă în loc să-l salveze, ei ar fi susţinut că primul grup de nazişti sunt de fapt asasini italieni, să-i măcelărească şi „accidental“ să-l împuşte pe Papă în timpul luptei, dacă acesta nu ar fi cooperat. Dacă se supunea, al doilea grup l-ar fi adus pe Pius XII-lea în Germania şi l-ar fi încuiat într-un castel. Apoi naziştii ar fi dat vina pe italieni şi totul ar fi fost bine.

Acesta era planul. Din fericire, Wolff şi-a dat seama că este un plan absurd şi a dat alarma italienilor, care s-au supărat. Wolff nici măcar nu a încercat să rămână ascuns, chiar a dat un interviu unui ziar italian, Avvenire, care este proprietatea Bisericii Catolice. „Am primit ordin personal de la Hitler să-l răpesc pe Papa Pius al XII-lea“, a declarat Wolff pentru publicaţia italiană.

Partea cea mai ciudată a acestei poveşti este că, potrivit istoricului Robert Katz, asasinarea Papei Pius al XII-lea nu ar fi fost benefică Germaniei. Hitler era pregătit să strice totul doar din ciudă.

2. Galeria de „artă degenerată“ care a înregistrat un succes fulminant

Înainte de nazism, Germania se afla într-o etapă incredibilă în ceea ce priveşte arta. Dar, în timpul lui Adolf Hitler, arta trebuia să susţină „idealul nazist“, să promoveze valorile ariene şi să scoată în evidenţă geniul şi prestigiul Fuhrerului. 

Filmele şi piesele de teatru erau cenzurate, operele se anulau, iar tablourile erau confiscate. Naziştii ştiau că oamenii sunt supăraţi din cauza acestor restricţii, dar simţeau că trebuie să-i educe. Strategia naziştilor era că oamenii nu ştiu exact ce vor, până când nu le oferi tu.

Pentru reeducarea amatorilor de artă săraci din München, naziştii voiau să le arate, prima dată, ceea ce nu trebuie să le placă. Astfel au organizat o expoziţie de artă numită „Entartete Kunst“ sau „artă degenerată“. Galeria trebuia să demonstreze de ce arta modernă este îngrozitoare.

Peste 650 de sculpturi, picturi, grafii şi cărţi au fost confiscate din muzee pentru a fi expuse „ruşinos“ în galeria cu artă degenerată. În acelaşi timp, nazişti au făcut vernisajul propriei expoziţii de artă, „Marea Artă Germană“, pentru a clarifica publicului ce anume se încadrează în genul superior. Însă n-a funcţionat cum au vrut ei.

Neimpresionaţi de nudurile sculptate perfect şi turnate în bronz care umpleau galeria de artă nazistă „superioară“, iubitorii de artă n-au mai pus piciorul în galerie şi au umplut, în schimb, galeria de artă degenerată. Într-un final, de cinci ori mai mulţi oameni vizitaseră „Entartete Kunst“, mulţumiţi că, în sfârşit, au o scuză bună să fie acolo. Într-o singură zi, 36.000 de vizitatori au intrat în galeria degenerată, ignorând complet „Marea Artă Germană“ care era la doar câteva minute distanţă.

De cinci ori mai mulţi oameni vizitaseră „Entartete Kunst“ FOTO Business Insider

După ce expoziţia degenerată a fost închisă, piesele au fost arse, confiscate de oficialii nazişti sau vândute în licitaţii. 

3. Momentul când „bebeluşul arian perfect“ al lui Hitler a fost evreu

Joseph Goebbels, şeful propagandei naziste, a încercat să facă Al Treilea Reich să aibă o imagine mai blândă şi astfel, în 1935, a început o campanie naţională pentru a găsi „bebeluşul arian perfect“. 

În teorie, bebeluşul reprezentativ nazist ar fi trebuit să se supună idealului de blond cu ochi albaştri. Însă, nu se ştie de ce, Goebbels a selectat un bebeluş brunet cu ochii căprui. 

Apoi, Goebbles a început să tapeteze Germania cu imagini ale acestui bebeluş: apărea în broşuri, în ziare, în vederi şi pe postere de orice fel. Oamenii au rămas în mare parte indiferenţi la bebeluş, în afară de Jacob şi Pauline Levinson, care au fost de-a dreptul terorizaţi de imaginea bebeluşului de pe coperta revistei naziste dedicată familiei „Sonne in Hause“. De ce? Pentru că bebeluşul arian perfect era fiica lor şi era evreică.

În urmă cu şase luni, familia Levinson şi-a dus bebeluşul la un fotograf din Berlin, Hans Ballin. După şedinţa foto, părinţii i-au mulţumit fotografului, au plătit şi s-au dus acasă. Însă pentru Ballin, distracţia abia începuse. Ce nu ştiau membrii familiei Levinson este că fotograful ura în secret naziştii. Aşa că atunci când Ballin a auzit că Goebbles a dat startul unui concurs pentru găsirea copilului arian perfect, n-a putut rezista tentaţiei. „Am vrut să-i fac de râs“, ar fi spus acesta, potrivit „The Teşegraph“.

Norocul lui a fost că poza trimisă de el cu bebeluşul familiei Levinson a câştigat concursul. Ghinionul a fost că acest lucru a pus în pericol familia de evrei şi, într-un final, aceştia au fugit în Letonia.

Hessy, bebeluşul de atunci, locuieşte acum în SUA şi are 81 de ani FOTO Business Insider

Naziştii au aflat de greşeala lor, dar n-au aflat niciodată unde era ascunsă familia Levinson. Într-un interviu acordat de curând unei reviste, Hessy, bebeluşul de atunci şi care acum are 81 de ani şi locuieşte în SUA, a mărturisit că acum poate să râdă de situaţie, dar atunci „dacă ar fi ştiut cine sunt cu adevărat, n-aş mai fi în viaţă“.

4. Fabrica de bebeluşi Lebensborn

În timpul ascensiunii la putere al lui Adolf Hitler, mii de bebeluşi s-au născut în cadrul programelor Lebensbon care, de fapt, erau fabrici de copii create sub conducerea lui Heinrich Himmler.

Copiii erau crescuţi să fie într-o condiţie fizică perfectă şi îngrijiţi să reprezinte standardele de frumuseţe naziste. Urmau o dietă strictă, erau îndoctrinaţi şi chiar părul le era tratat cu raze ultraviolete dacă asistentele medicale descopereau că acesta începe să se închidă la culoare.

Asistente naziste poartă ochelari de protecţie în timp ce administrează raze ultraviolete copiilor pentru a le face părul blond FOTO Business Insider

De multe ori, copiii din fabrici erau produsul încurajării soldaţilor SS să se împrietenească cu cele mai drăguţe fete din ţările europene cucerite, care apoi erau îndemnate să nască într-o casă Lebensborn. Toţi aceşti copii ar fi reprezentat startul populaţiei ariene din Germania şi din teritoriile cucerite. Mamele necăsătorite aveau voie să stea cu copiii, atâta vreme cât se supuneau metodelor şi adoptau un stil de viaţă nazist. Copiii orfani erau adoptaţi de familii germane de valoare.

De asemenea, copiii mai erau răpiţi şi din ţările învecinate, dacă erau frumoşi şi blonzi. Polonia estimează că, în acest fel, a pierdut aproximativ 100.000 de copii în timpul războiului.

Copiii mai întunecaţi, mai puţin potriviţi, erau trimişi în lagărele de concentrare cu părinţii lor. În cadrul acestui program, aproximativ 250.000 de copii au fost crescuţi în acest fel.

Mai mult, mulţi părinţi îşi dădeau singuri copiii pentru Lebensborn, în încercarea de a-i scăpa de ororile lagărelor de concentrare. Au existat şi copii care au fost luaţi în program în ciuda faptului că proveneau din familii de evrei.

Atunci când războiul a luat sfârşit şi aliaţii au invadat Germania, s-au descoperit case Lebensborn încă pline de copii. Din sutele de mii de copii, doar vreo 25.000 au ajuns înapoi la familiile lor.

Mulţi părinţi fuseseră ucişi în timpul războiului, dar unii copii au refuzat să se întoarcă la familie, crezându-se deja superiori şi puri din punct de vedere rasial, conchide „Business Insider“.