Blestemul nepoatei lui Franco la adresa Guvernului spaniol

Exhumarea şi reînhumarea lui Franco nu s-a produs fără incidente, în ciuda tuturor măsurilor luate de Guvernul spaniol pentru a împiedica apariţia unor eventuale imagini sau informaţii în presă.

„Este o dictatură“, s-a revoltat avocatul familiei Franco, Utrera Molina, faţă de un control al unor reprezentanţi ai statului (video mai jos) la cimitirul Mingorrubio din El Pardo, unde rămăşiţele fostului dictator spaniol au fost depuse alături de cele ale soţiei sale Carmen Polo Martinez-Valdes.

Guvernul şi-a propus să prevină apariţia unor imagini sau filmuleţe din timpul acestei operaţiuni, dar în van.

Incidentele au început încă din momentul exhumării, la mausoleul din Valea Celor Căzuţi, unde sicriul lui Franco a stat timp de aproape 44 de ani.

În timpul lucrărilor de exhumare, María del Mar Martínez-Bordiu, nepoata lui Franco, i-a numit „profanatori“ pe oficialii prezenţi, între care ministrul Justiţiei, Dolores Delgada şi a proferat un blestem. „Fie ca blestemul dezgropării unui mort să cadă asupra voastră!“, o vociferat ea, potrivit presei spaniole.

Întrebată în legătură cu acest incident, Dolores Delgado a refuzat să facă vreun comentariu.

După lungi dezbateri şi mai multe decizii ale justiţiei, rămăşiţele fostului dictator Franco au fost exhumate din mausoleul ridicat în memoria victimelor Războiului Civil Spaniol (1936-1939) şi mutate în cimitirul din El Pardo, la nord de Madrid.

Ajutat de Germania lui Hitler, Franco a preluat puterea în urma unei lovituri de stat şi zdrobirii sângeroase a republicanilor. Pablo Picasso evocă această represiune în celebrul său tablou Guernica. Odată instalat complet la putere, în 1939, Franco s-a debarasat de opoziţie prin intimidare şi violenţă. A murit la 20 noiembrie 1975.

Devenit premier la 2 iunie 2018, socialistul Pedro Sanchez a făcut din acest transfer una dintre priorităţile mandatului său, pentru ca mausoleul să nu mai fie un loc de apologie şi de pelerinaj pentru franchişti. 

Dacă Biserica Catolică s-a ţinut departe de acest caz, asociaţiile istorice şi culturale s-au poziţionat în general de partea statului. În opinia lor, prezenţa rămăşiţelor lui Franco în mausoleu era o insultă la adresa democraţiei şi un simbol al unor răni nevindecate încă.

Conservatorii din Partidul Popular s-au opus transferului lui Franco, pledând pentru menţinerea ideii de conceliere naţională acceptată după decesul său în scopul trecerii la democraţie şi neincitarea „vechilor demoni“.