Alegerile din Belarus: Europa nu scapă de „ultimul ei dictator“, Alexander Lucaşenco

Înainte de numărarea voturilor de la alegerile parlamentare, preşedintele Belarusului, Alexander Lucaşenco, s-a autoproclamat câştigător al scrutinului. Forul legislativ al ţării s-a umplut din nou de susţinători de-ai săi, pe fondul divizării puternice a opoziţiei.

Abia se închiseseră urnele şi niciun vot nu apucase să fie numărat, la finele alegerilor parlamentare de duminică, 23 septembrie, că şefa Comisiei Centrale Electorale a preşedintelui Lucaşenco, Lidia Iermoşina, a şi anunţat că rezultatul scrutinului „nu va aduce nicio surpriză”.

Pe hârtie, alegerile parlamentare din Belarus sunt o afacere destul de complicată, comentează „Der Spiegel”. Există 110 districte electorale în care şapte milioane de votanţi decid cui i se vor aloca mandatele parlamentare. Dacă niciun candidat nu primeşte majoritatea voturilor în prima etapă, are loc al doilea tur. Dacă prezenţa la vot nu atinge pragul minim de 50%, alegerile sunt invalidate.

Practica bate teoria

Astfel merg treburile în teorie. Dar, în practică, mandatele parlamentare din Belarus şi, mai cu seamă, alocarea lor sunt materializarea dorinţei unui singur om: preşedintele Alexander Lucaşenco.

„Ultimul dictator al Europei”, după cum a fost numit de secretarul de stat american Condolezza Rice, în 2008 , a controlat 102 din cele 110 scaune, în timp ce restul de opt s-au dus la Partidul Comunist, tot susţinător al liderului bielorus, în urma scrutinului din 2010. Cele 102 mandate parlamentare au fost câştigate de membrii partidelor pro-guvernamentale: Partidul Agrar, Partidul Patriotic (BPR), Partidul Comunist (KPB), Partidul Democrat Liberal (LDP) şi Partidul Republican al Muncii şi al Dreptăţii.

Luni dimineaţa, Comisia Electorală a anunţat că scrutinul de duminică a fost câştigat, în proporţie de 74.3%, tot de partidele susţinătoare ale lui Lucaşenco.

Niciun politician din opoziţie nu s-a ales cu mandat parlamentar, din 110 scaune, 109 fiind ocupate de membrii formaţiunilor pro-guvernamentale. Doar unul dintre cei 110 oponenţi nu a putut fi ales pentru că nu a obţinut majoritatea în districtul său. Aici se va desfăşura un al doilea tur de scrutin.

Potrivit lui Iermoşina, „este puţin probabil“ ca un membru al opoziţiei să fie ales.

Eşecul opoziţiei

Lucaşenco era încrezător duminică atunci când s-a prezentat la vot, împreună cu fiul său de şapte ani, Kolya. Preşedintele a spus că toate 110 locuri vor rămâne în mâinile susţinătorilor Guvernului. Totodată, el a descris opoziţia ca fiind formată din „nişte laşi care nu au nimic de spus poporului“.

Critica a venit în contextul boicotului organizat de Partidul Civic şi Frontul Popular Belarus,care acuză numeroase încălcări ale procedurilor electorale. Reprezentanţii principalelor două partide din opoziţie i-au sfătuit pe alegători să meargă mai degrabă la casele lor de vacanţă sau la pescuitm decât să voteze.

„Der Spiegel” comentează declaraţia liderului bielorus: „Asta venind de la un om care şi-a arestat şi intimidat rivalii politici”. Câţiva membri ai opoziţiei, cum ar fi politicianul Nicolai Stankevici, sunt încarceraţi de doi ani încoace.

Presiuni pe parcursul campaniei electorale din acest an au resimţit atât membrii opoziţiei, cât şi jurnaliştii. Când presa a vrut să relateze despre o demonstraţie organizată săptămâna trecută în capitala ţării, Minsk, de oponenţii lui Lucaşenco, reporterii au fost reţinuţi de poliţie. Este vorba de o echipă de operatori de la televiziunea publică ZDF şi alţi doi fotografi de la agenţiile internaţionale de presă AFP şi AP. Un corespondent de la Deutschland Radio nici măcar nu a avut voie să intre în ţară.

Partidul Civic şi Frontul Popular Belarus, ambele din opoziţie, au militat pentru boicotarea alegerilor şi şi-au retras candidaţii. Partidele au refuzat, totuşi, să-şi îndemne susţinătorii la proteste, după ce manifestaţiile organizate la alegerile din 2010 s-au soldat cu numeroase lupte de stradă.

În acest context, opoziţia bielorusă susţine că prezenţa nu a ajuns la 50%.

Relatările observatorilor, contradictorii cu informaţiile oficiale

Potrivit observatorilor de la alegeri veniţi din partea opozanţilor creştini-democraţi, prezenţa la vot a fost doar de 38%.

Observatorii alianţei „Spune Adevărul“ au strâns dovezi privind manipularea alegerilor. Ei susţin că alegerile din districtul 104 au înregistrat o prezenţă la vot de doar 30 -40%.

Şeful delegaţiei de observatori ai Consiliului Federal rus, Valeri Şniakin, a declarat că „au existat încălcări grave ale legii la vot”, informează RIA Novosti.

Potrivit rapoartelor întocmite de cei 330 de observatori ai Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE), mulţi dintre politicieni proeminenţi ai opoziţiei nu au putut candida la alegeri pentru că „sunt fie încarceraţi, fie nu sunt eligibili pentru că au întocmite pe numele lor dosare penale”.

Cu toate acestea, şefa Comisiei Centrale Electorale a preşedintelui Lucaşenco, Lidia Iermoşina, a anunţat duminică după-amiază că targetul de peste 50% a fost atins. Şi preşedintele în funcţie al Adunării Parlamentare, Roman Amburtsev, a declarat pentru Ria Novosti: „În opinia mea, procesul electoral a decurs normal”. Comisia Electorală susţine că prezenţa la vot a fost de 52-55%.

„Odată cu farsa asta, preşedintele şi-a arătat din nou latura despotică“, comentează „Der Spiegel“. Scrutinul a mai demonstrat o stare de fapt: vanităţile partidelor de opoziţiei sunt prea mari pentru a se uni şi a forma o forţă redutabilă în faţa preşedintelui. Campania electorală a arătat că nu există loc de schimbare în ţară.

Istoria care nu încetează să se repete

Lucaşenco, în vârstă de 58 de ani, este la putere din 1994. Observatorii occidentali spun că, din 1995 încoace, niciun scrutin nu s-a desfăşurat legal sau liber. Iar cel de duminică este puţin probabil să fie ultimul pe care liderul bielorus reuşeştă să-l măsluiască.

Pe de altă parte, sondajele de opinie efecuate de Institutul Independent Socio-Economic şi de Studii Politice, din Belarus, arată că susţinătorii lui Alexander Lucaşenco s-au înmulţit. Acest fapt se datorează gestiunii crizei economice din 2011. Deşi încrederea publicului în el scăzuse la mai puţin de 25%, a reuşit să-şi revină în sondajele de popularite prin stabilizarea economică, posibilă datorită ajutorului financiar primit de la Rusia, de la China şi de la Iran. În martie anul acesta, popularitatea depăşise 42 de procente, scăzând însă la 38,5% până în iunie.

„Dacă ar avea loc mâine alegeri prezidenţiale, Lucaşenco ar obţine 30% din voturi, iar cel mai aprig oponent al său, doar 6,8%. Europa nu va scăpa curând de «ultimul ei dictator»”, conchide „Der Spiegel”.