Gastroenterolog: „Multe persoane au o masă, maximum două, pe zi“. Ce alimente păstrează sănătatea tubului digestiv

Pentru cei mai mulţi dintre noi, ultimele decenii s-au caracterizat printr-un stil de viaţă extrem de intens, munca şi obligaţiile familiale nemailăsând loc pentru respectarea meselor zilei sau pentru activitatea fizică. Medicul primar gastroenterolog Elena Ciupercă dă detalii despre ce se întâmplă cu mâncarea în tractul digestiv şi explică de ce este important ce şi când mâncăm.

Multe persoane au o masă, maximum două pe zi, frecvent masa principală seara, care este singura masă luată acasă, în linişte. Mesele din timpul zilei sunt fast -food sau nişte covrigi luati pe drum. Există tot mai puţin timp pentru a selecta alimentele şi pentru a face un plan de alimentaţie echilibrată, mâncăm adesea ce avem la îndemână, remarcă dr. Elena Ciupercă, medic primar gastroenterolog la Clinica DigestMed.

De ce este important ce şi când mâncăm? Să vedem, pentru început, ce se întâmplă cu mâncarea în tractul digestiv.

Pasul 1: Văzul, mirosul şi gustul alimentelor declanşează printr-un mecanism cortical secreţia salivară şi gastrică.

Pasul 2: cavitatea bucală. „Aici, se realizează procesele de masticaţie - prin intervenţia dinţilor, buzelor, mandibulei, limbii, palatului moale şi dur alimentele sunt mărunţite ceea ce facilitează digestia şi amestecate cu salivă, pentru a fi înghiţite cu uşurinţă; de asemenea, începe digestia carbohidraţilor sub influenţa amilazei salivare“, explică dr. Ciupercă. 

Pasul 3: esofagul. Este un conduct muscular care transportă alimentele rapid către stomac; este închis la ambele capete de două manşoane musculare  - sfincterul esofagian superior şi sfincterul esofagian inferior. „Sfincterul esofagian inferior are un rol important în prevenirea refluării conţinutului stomacului în esofag. El se relaxează în momentul înghiţirii alimentelor, dar este de obicei închis în restul timpului“.

Pasul 4: stomacul. Are funcţie de rezervor pentru mâncarea consumată. „Aici, alimentele rămân câteva ore - în medie 4 ore, sunt mixate prin contracţiile gastrice şi sunt expuse la mediul acid din stomac, precum şi la acţiunea enzimelor digestive - enzime proteolitice şi lipolitice care degradează proteinele şi grăsimile - şi sunt eliberate controlat şi fracţionat în duoden, primul segment al intestinului subţire. În stomac, încep propriu-zis procesele de digestie şi absorbţie“. De asemenea, stomacul eliberează şi hormoni care modulează atât secreţia de acid, cât şi alte procese digestive, precum şi substanţe care modulează senzaţia de saţietate. „Volumul mesei consumate are pondere mai mare în declanşarea senzaţiei de a fi sătul, comparativ cu caloriile conţinute“, punctează dr. Ciupercă.

Acidul din stomac are rol în activarea enzimelor responsabile de digestia proteinelor, în absorbţia fierului din alimente, a calciului şi a vitaminei B12. „De asemenea, are un rol important în distrugerea bacteriilor înghiţite.  Totuşi, acidul din stomac precum şi enzimele care digeră proteinele trebuie să fie în echilibru cu producţia de mucus şi bicarbonat la nivelul stomacului, altfel pot eroda mucoasa gastric. Acest echilibru poate fi stricat de prezenţa infecţiei cronice cu H.Pylori, de medicamentele cu efect antiinflamator, de mesele neregulate cu aport crescut de alimente care stimulează secreţia acidă gastrică sau irită stomacul  - alimente iuţi, acre , sărate, carbogazoase.  Prezenţa alimentelor în stomac consumate în mod regulat - la aproximativ 4 ore, timpul de evacuare al stomacului - reduce ph-ul acid gastric şi facilitează menţinerea integrităţii mucoasei gastrice“.  

Pasul 5: intestinul subţire. Cu o lungime de 6-8 metri, este principalul segment de digestie şi absorbţie a principiilor nutritive. „Mucoasa are pliuri pentru creşterea suprafeţei de absorbţie  la nivelul acestor pliuri fiind celule absorbtive care au pe suprafaţă enzime digestive. Contactul alimentelor evacuate din stomac cu duodenul declanşează secreţia de colecistokinină şi secretină care produc evacuarea colecistului şi stimularea secreţiei pancreatice.  La acest nivel, alimentele se amestecă cu secreţia pancreatică şi cu bila şi sunt expuse la enzimele digestive aflate la nivelul marginii în perie a celulelor absorbtive intestinale“.

Bila este un produs de sinteză a ficatului şi conţine acizi biliari, pigmenţi biliari şi grăsimi - fosfolipide şi colesterol. „Bila este recirculată: ajunge în intestin şi acolo este reabsorbită şi se întoarce la ficat, care o excretă în căile biliare. Rolul principal al bilei este în solubilizarea şi absorbţia grăsimilor alimentare şi a vitaminelor liposolubile - vitaminele A, D, E si K, dar are rol şi în eliminarea medicamentelor şi a metalelor grele.  Între mese bila se strânge în colecist  - vezica biliară -  pentru a fi eliberată controlat în momentul mesei. În perioada dintre mese, din colecist se absorb apa şi electroliţii şi bila devine din ce în ce mai vâscoasă şi dacă există o distanţă mare de timp între mese pot să apară pietre prin precipitarea componentelor din bilă“.

Pancreasul produce enzime care digeră atât glucidele, cât şi proteinele şi lipidele; de asemenea, produce un număr mare de hormoni cu rol în reglarea metabolică - dintre care cei mai cunoscuţi sunt insulina şi glucagonul.

Pasul 6: intestinul gros. „Aici, procesele de digestie şi absorbţie se reduc. Ajunse la acest nivel resturile alimentare mai sunt expuse bacteriilor intestinale care fermentează anumite fibre nedigerabile; se mai realizează de asemenea absorbţia apei şi a electroliţilor, proportional cu timpul în care care rezidiile stau în colon. Astfel, în cazul unui pasaj lent în colon scaunul este mai deshidratat şi, implicit, mai tare. De asemenea, se mai absorb acizii graşi cu lanţ scurt, produşi din acţiunea bacteriilor intestinale pe fibrele alimentare. Tot intestinul gros realizează eliminarea controlată a resturilor, sub formă de materii fecale de consistenţă si culoare variabilă, în funcţie de ceea ce am mâncat şi cu o frevenţă acceptată a fi normal, între un scaun la 3 zile şi 3 scaune/zi“.

Trebuie menţionat şi rolul esenţial al ficatului în metabolismul proteic, glucidic şi lipidic - principiile nutritive absorbite la nivel intestinal ajung la ficat şi aici sunt folosite în funcţie de necesităţile organismului, adaugă medicul. „Ficatul sintetizează proteinele din plasmă şi factorii cu rol în coagulare; menţine constant nivelul glicemiei,  poate produce glucoza din alte substanţe; poate transforma carbohidraţii şi proteinele în exces în grăsime; depune carbohidraţii şi grăsimile şi le eliberează când este nevoie de ele; sintetizează colesterolul cu fracţiunile sale şi trigliceridele; poate genera energie din oxidarea trigliceridelor“.

Prezenţa alimentelor în tubul digestiv este principalul stimul care declanşează o serie de reflexe şi de procese esenţiale în digestia şi propulsia alimentelor.

Sub 5 % din proteinele, glucidele şi grăsimile consumate nu sunt digerate şi absorbite în tractul digestiv.

„Cel mai important aspect este respectarea meselor zilei“

 „Masa de dimineaţă este cea care tamponează aciditatea gastrică şi care evacuează colecistul, sub nici o formă nu trebuie omisă. Masa de seară este bine să fie mai uşoară, de regulă, suntem mai puţin activi seara şi nu avem nevoie de multă energie, iar energia în plus fără să fie de necesar adusă de masa de seară se depune. De asemenea, este bine să treacă 2-3 ore până când ne întindem în pat, altfel alimentele sunt încă în stomac şi presiunea crescută la acest nivel favorizează refluxul.  Numărul de mese variază cu perioada de activitate a zilei, la 3 - 4 ore este bine să avem o masă sau o gustare. Majoritatea avem nevoie de 3 mese principale şi 1 - 2 gustări“.

Al doilea aspect important este o alimentaţie echilibrată din punct de vedere al principiilor nutritive. „Astfel, aportul de proteine trebuie să fie 0,75 - 1 grame/kilogram corp şi aproximativ 10-15 % din aportul caloric zilnic,  grăsimile nu trebuie să depăşească 35 % din aportul caloric  - şi sub 7 % să fie grăsimi saturate, iar carbohidraţii reprezintă aproximativ 50 - 55%“.

„Ca alimente care asigură sănătatea tubului digestiv trebuie musai menţionate fibrele, care, pe de o parte, diluează şi leagă substanţele cu potenţial carcinogen şi, pe de altă parte, se umflă cu apă şi accelerează tranzitul, scurtând astfel contactul acestor substanţe cu mucoasa intestinală şi crescând evacuarea. De asemenea, fibrele întârzie absorbţia carbohidraţilor şi grăsimilor alimentare şi cresc senzaţia de saţietate prin creşterea volumului mesei. De aceea, o dietă bogată în fibre este benefică şi în scăderea riscului de boli cardiovasculare şi de diabet zaharat, precum şi în obezitate“. 

Consumul de alimente sărate irită mucoasa gastrică şi creşte riscul de gastrită şi chiar de cancer gastric; alimentele afumate pot avea un efect similar.  Consumul crescut de carne roşie şi de grăsimi animale pare asociat cu un risc crescut de cancer de colon, concide medicul primar gastroenterolog.