Cum reacţionează creierul uman în faţa terorii

Impactul fricii asupra creierului uman este unul puternic: un „scurtcircuit“ schimbă complet modul în care procesăm informaţia.

„Când oamenii sunt înspăimântaţi, părţile inteligente ale creierului“ încetează să domine, explică medicul Bruce Perry, citat într-un articol apărut pe site-ul revistei „Time“.

Atunci când ne confruntăm cu o ameninţare, partea cortexului responsabilă de evaluarea acţiunilor şi a riscurilor încetează să funcţioneze. Altfel spus, gândirea logică este înlocuită de emoţii covârşitoare, fiind astfel favorizate soluţiile pe termen scurt şi reacţiile bruşte.

Pe de altă parte, interpretarea informaţiilor din mediul înconjurător ne ajută să supravieţuim dezastrelor. O persoană care evită contactul vizual sau un zgomot asurzitor ne menţin în alertă cu privire la posibilele ameninţări. Joseph LeDoux, profesor de psihologie la Universitatea din New York, susţine că acest mecanism „monopolizează resursele creierului pentru a ne ajuta să înfruntăm ameninţările“.

Acest tip de comportament are avantaje şi dezavantaje. Pe de o parte, o reacţie rapidă ne ajută să ne ferim de atacuri inopinate. Pe de altă parte însă, insuficienta evaluare a riscurilor poate fi la fel de periculoasă.

Un eveniment traumatizant are urmări pe termen lung. Orice factor care ne aminteşte de ameninţarea din trecut declanşează starea de spaimă, în mod involuntar.

Evenimentele de acest fel conduc la reacţii în lanţ în creierul uman: oamenii devin mai anxioşi, dar viteza de reacţie creşte, la fel ca şi atenţia acordată oricărei senzaţii care ar putea avea legătură cu experienţa traumatizantă.

În ce priveşte atacurile teroriste din Boston, cercetătorii citaţi în articol consideră că acest efect de spaimă generală este cel urmărit de răufăcători. Alegerea unor evenimente sau locuri simbolice nu este, deci, întâmplătoare.

Din păcate, confruntaţi cu spaima, oamenii preferă să se refugieze în obiceiuri nocive: încep să consume mai mult alcool sau sedative, de exemplu. Somnul nu ajută la eliminarea emoţiilor negative, deoarece fixează în memorie amintirile dureroase. Acesta este motivul pentru care armata israeliană, de pildă, încearcă să îi ţină treji pe soldaţii care au fost supuşi unor traume, pentru a reduce riscul stresului posttraumatic.

Statisticile arată însă că aproximativ 80% dintre persoanele expuse unei traume nu vor suferi de stres posttraumatic. De asemenea, studiile sugerează că socializarea şi exprimarea emoţiilor au un efect de calmare.