Cum afectează apneea de somn tensiunea arterială
0Sindromul de apnee în somn este o tulburare caracterizată prin pauze repetate ale respiraţiei în timpul somnului, asociate cu alterarea oxigenării sângelui şi fragmentarea odihnei. Cel puţin 4% din bărbaţi şi 2% din femei au această tulburare, potrivit statisticilor.
Somnul este reparator pentru corp şi minte. Persoanele care suferă de apnee în somn tind să nu doarmă suficient şi, în această situaţie, riscurile pentru boli de inimă cresc. Un studiu recent efectuat pe 3.000 de adulţi americani a arătat că, persoanele care dorm mai puţin de şase ore pe noapte au un risc dublu de atac vascular cerebral sau atac de cord, comparativ cu cele care dorm opt ore, posibil din cauza faptului că prea puţin somn exacerbează alte condiţii de sănătate, precum hipertensiunea arterială, potrivit sleepfoundation.org.
Cum modelează apneea în somn sănătatea inimii
Sforăitul este un simptom principal al apneei în somn care determină blocarea căilor respiratorii şi compromiterea respiraţiei. Cei care suferă de apnee în somn dorm cu gura deschisă şi, uneori, fac pauze mari, înainte de a relua respiraţia. Când respiraţia este restricţionată, nivelul de oxigen din corp scade. Acest fapt pune presiune pe sistemul cardiovascular.
Nivelul scăzut de oxigen activează anumiţi receptori din creier. Acesta trimite mesaje către vasele de sânge pentru suplimentarea cantităţii de oxigen către inimă şi creier în vederea unei bune funcţionări. Astfel, creşte fluxul de sânge care pune presiune pe pereţii vaselor, ridicând nivelul tensiunii arteriale peste normal. Din acest motiv, persoanele care suferă de apnee în somn au un risc mai mare de hipertensiune. În formă severă, această afecţiune duce la boli de inimă şi atac vascular cerebral.
Pentru a putea scăpa de hipertensiunea cauzată de apnee, trebuie căutată şi tratată cauza acesteia. În cazuri grave de apnee în somn cel mai eficient tratament constă în folosirea unui dispozitiv respirator – CPAP – presiune pozitivă continuă, aplicată la nivelul căilor respiratorii printr-o mască, pe toată durata somnului.
Alte tratamente constau în scăderea greutăţii, chirurgie ORL şi maxilo-facială, dispozitive de avansare mandibulară.
În toate cazurile, medicul specialist somnolog este cel care indică tratamentul corect.