Ce înseamnă „sharenting” și de unde provine nevoia părinților de a împărtăși cu alții ce fac copiii lor
0Termenul de „sharenting” a intrat în lexicul modern la începutul anilor 2010 și se referă, de obicei, la părinții care împărtășesc povești, imagini sau videoclipuri despre copiii lor pe rețelele sociale. Această practică poate părea obișnuită, dar ascunde mai multe perspective și riscuri.
„Sharenting-ul” se referă la împărtășirea experiențelor parentale pe rețelele sociale, fie ele banale sau semnificative. Diversitatea cu care se manifestă este extrem de interesantă.
Experții disting mai multe tipuri: de la părinți care transformă viața de zi cu zi cu copiii lor în conținut monetizat, până la cei care doar doresc să împărtășească realizări cu familia și prietenii, fără a dezvălui identitățile copiilor.
Un exemplu poate fi Lucy Huber, care a adunat peste 70.000 de urmăritori pe platforma X (Twitter). Oamenii știu despre obsesia copilului ei, în vârstă de 3 ani, pentru trenuri, culoarea pantofilor de tenis pe care i-a ales cu un an în urmă și ce simte pentru surioara sa mai mică.
„Întotdeauna am postat pe Twitter despre viața mea, așa că atunci când am început să fac FIV și apoi am rămas însărcinată și apoi am avut un copil, tweet-urile mele s-au cam concentrat pe acele lucruri”, a spus ea, pentru Yahoo Life.
Leah Plunkett, autoarea cărții „Sharenthood”, definește „sharenting-ul” ca fiind modul prin care părinții, dar și alți adulți, transmit informații private ale copiilor în mediul digital. Acest fenomen include postările pe rețelele sociale, informații colectate în aplicații sau formulare online și chiar datele culese de dispozitive precum trackerele de fitness cu geolocalizare.
Nevoia de conexiune
Devorah Heitner, autoarea cărții Growing Up in Public, afirmă că ceea ce motivează părinții să împărtășească astfel de momente este dorința de conexiune și apartenența la o comunitate.
Cu toate că mediul digital poate crea iluzia unei comunități mai largi, faptul că oamenii trăiesc tot mai mult în lumea virtuală face aceste interacțiuni online să devină o parte integrată.
„Îmi place foarte mult cât de mult m-am conectat cu alți părinți. Îmi place că pot face oamenii să râdă prin experiențele mele și să creez un loc în care toată lumea poate vedea cum este cu adevărat viața de părinte. Îmi place când scriu ceva pe Twitter, iar oamenii continuă cu propriile lor povești similare. Mă face să mă simt mai puțin singură”, a mai povestit Lucy Huber.
De asemenea, expertul în psihologie Keneisha Sinclair-McBride evidențiază recompensele psihologice implicate.
„Când primesc aprecieri, comentarii sau obțin o mulțime de vizualizări, există o mică lovitură de dopamină și cred că oamenii urmăresc asta. Există această nevoie de atenție și de a te simți special, iar în viața de zi cu zi este greu pentru oameni să-și satisfacă aceste nevoi, așa că încercarea de a crea conținut viral sau public ar putea fi o modalitate de a obține o atenție pozitivă”, este ea de părere.
Atenția nedorită și alte pericole
Desigur, există și riscuri asociate cu această practică, în special în ceea ce privește protecția datelor personale și a vieții private a copiilor.
„Platformele de rețele sociale de astăzi le oferă părinților echivalentul digital de a scoate un panou publicitar cu informațiile private ale copilului lor, pe marginea fiecărei autostrăzi din fiecare țară din lume, acum și pe termen nelimitat”, spune expertul Leah Plunkett, care subliniază importanța conștientizării riscurilor.
Comentariile negative, trolurile și critica pot aduce consecințe nedorite, afectând chiar sănătatea mintală a părinților.
„Gândiți-vă la tipurile de lucruri pe care le postați. Părinții nu ar trebui să posteze momentele jenante ale copiilor”, adaugă Keneisha Sinclair-McBride, psiholog clinician la Spitalul de Copii din Boston din Massachusetts
Potrivit lui Plunkett, ei nu ar trebui să posteze nici „data exactă de naștere a copiilor lor sau numele complete, deoarece acestea sunt informații care pot fi de interes pentru hoții de identitate”.
Părinții ar trebui, de asemenea, să le arate copiilor ce postează și, în funcție de vârstă, să obțină aprobarea lor.
Pentru a partaja în mod sănătos, experții recomandă conturile private pe rețele sociale, limitând astfel accesul la informații personale. Nu în ultimul rând, părinții ar trebui să stabilească limite clare între „sharenting” și timpul de calitate petrecut cu copiii lor.