Masturbarea: benefică sau dăunătoare? Părerea unui sexolog român
0Masturbarea este cea mai simplă metodă prin care adolescenţii îşi explorează sexualitatea, 80-100% dintre tineri practicând-o în jurul vârstei de 14-16 ani, iar în unele cazuri, chiar de la 10-12 ani.
În opinia sexologului Gabriela Marin, masturbarea se poate transforma, în timp, într-un mecanism de autocalmare (auto-medicaţie) pentru a face faţă stresului sau situaţiilor neplăcute. Atunci când masturbarea devine un obicei preferat de a scăpa de probleme şi de stările proaste, aceasta se poate transformă într-un pattern de dependenţa, de adicţie.
„Masturbarea devine o problemă, chiar una patologică, atunci când dobândeşte un caracter exclusivist, obsesiv-compulsiv sau când apare pe fondul unei stări conflictuale exagerate. Atât bărbaţii, cât şi femeile se pot masturba compulsiv, folosind sau nu pornografia. Unii se pot masturba zilnic, rapid, ca o rutină, sau pot petrece ore în şir masturbându-se, accesând pornografia sau fantazând. Dependenţa de masturbare duce la sentimente de vinovăţie şi la lipsa intimităţii. De asemenea, poate duce la demobilizarea persoanei de la activităţile ei curente, îndepărtându-o de sexul opus sau poate determina anxietate, cauzată de sentimentele de culpabilitate care apar”, crede psihoterapeutul Gabriela Marin, expert în psihologia relaţiilor de cuplu.
Sexologul nu-ţi spune dacă e moral sau nu să te masturbezi, ci dacă a devenit o dependenţă dăunătoare
Multe persoane, în special tineri, sunt reticienţi în a consulta un specialist atunci când constată că masturbarea compulsivă a devenit o barieră în buna desfăşurare a relaţiei de cuplu. Motivul principal invocat este că psihologul i-ar putea judeca pentru acest comportament sau l-ar pune sub semnul „imoralităţii“.
„Un sexolog bun nu va face apel niciodată la moralitate în tratamentul problemelor sexuale şi nici al dependenţei de masturbare. Un sexolog bun va respectă credinţele şi valorile clientului în timp ce va lucra pentru a reduce ruşinea şi a-l conduce spre o sexualitate sănătoasă. Sunt şi cazuri mai complexe, în care persoanele sunt dependente de masturbare, dar şi consumatoare de pornografie sau de site-uri porno, iar atunci este posibil ca persoana să fie dependentă de pornografie şi de internet. Treaba psihoterapeutului este de a-i oferi tratamentul corect în funcţie de gradul adicţiei“, afirmă psihoterapeutul Gabriela Marin (foto dreapta).
Recuperarea înseamnă renunţarea totală la masturbare?
„Pentru o persoană dependentă de masturbare, o perioadă de abstinenţă este recomandată. De regulă, se evită abstinenţa totală sau „postul negru“, aşa cum le place tinerilor să spună. Întotdeauna, extremele pot fi mai dăunătoare decât adicţia în sine. Ca şi în cazul în care avem un dezechilibru alimentar sau atunci când muncim prea mult şi ne extenuăm, la fel se întâmplă şi în cazul dezechilibrului sexual. Corpul nostru va avea nevoie de odihnă, are nevoie să-şi regenereze funcţiile. În timpul recuperării, activitatea sexuală cu o persoană este recomandată, atâta timp cât persoana este distrasă de la obiceiul obsesiv-compulsiv. De asemenea, se recomandă şi activităţi non-sexuale, care l-ar ţine departe de dorinţă. De multe ori stările proaste, frica sau anxietatea determină nevoia de masturbare, ca o eliberare controlată a energiei sexuale“, explică sexologul.