Destăinuiri: Aroma bradului de Sărbători
0Bate la uşă momentul special al împodobirii pomului de Crăciun. E un ritual aproape automat: Victor va scoate din boxă bradul de plastic, pliat într-o cutie de carton.
Îl vom plasa în colţul optim al sufrageriei, loc pentru alegerea căruia, cu câţiva ani în urmă, a avut loc aproape un scrutin electoral în familia noastră. Apoi va începe tradiţionala dispută între Marinuş şi Victoraş: care din ei are întâietate în împodobirea bradului.
Disputa durează de ani şi alternează scatoalcele cu reproşurile şi cu evidenţierea defectelor reciproce: „Aragaz cu patru ochi!", „Slăbănoago!", „Batoză ce eşti!" etc. După ce vecinii ne vor bate iar în calorifer eu voi interveni, ca de obicei, justiţiară: „Veţi împodobi bradul amândoi! Un glob tu, unul soră-ta! Şi să nu mai aud scandal, că s-a zis cu Moşu' anul ăsta!"
Vremurile s-au schimbat de când eram eu mică. Dacă banii de hârtie şi metal s-au transformat în carduri, bradul a devenit şi el din plastic! Globurile s-au diversificat ( pe vremea mea, doar culoarea lor deosebea creanga de dreapta de cea din stânga!), bomboanele de pom au fost eliminate, locul lumânărilor (care-i dădeau mereu fiori mamei: „Daţi foc la casă!") a fost luat de sofisticate instalaţii luminoase. Există şi un trend al culorilor.
Cineva mi-a spus că anul acesta se poartă globurile şi beteala violet. Pe vremea mea se purta ce aveai! În două ore pline de bombăneli şi schimburi de „amabilităţi", bradul va fi gata. Victoraş va aduce sprayul special şi în cameră va mirosi a cetină de brad. La CD player vor rula colindele lui Hruşcă şi, evident, Socaciu.
Iar eu voi căuta un pretext pentru a fugi până la ai mei, unde ardeleanul Almăşan senior se mai încăpăţânează să-şi pună în casă brad 100% natural, firav şi golaş, cu ace detaşabile care-i vor da, ca de obicei, bătăi de cap mamei, obsedată de curăţenie! Dar ce aromă inconfundabilă capătă sufrageria părintească şi cât de vii devin brusc amintirile copilăriei lângă pomul sărăcăcios al pensionarilor mei nepreţuiţi!