De ce sunt unele persoane mai predispuse să-şi înşele partenerul?
0Cercetătorii susţin că predispoziţia unor persoane spre infidelitate şi promiscuitate are o explicaţie destul de clară, care a fost observată în urma unor studii ştiinţifice.
Psihologii de la Universitatea Tech din Texas au realizat un studiu pentru a vedea de ce unele persoane sunt mai înclinate să-şi înşele partenerul. Astfel, ei au observat istoricul relaţiei mai multor voluntari şi al părinţilor acestora şi au văzut o legătură clară: cei care aveau părinţi care au fost la rândul lor infideli erau de două ori mai predispuşi să urmeze acest comportament, spune coordonatorul studiului, Dana Weiser, citată de Menshealth.com.
Wieser crede că înclinaţia spre infidelitate este parţial transmisă genetic. Studii anterioare au demonstrat că persoanele care au mai mulţi parteneri sexuali şi sunt infidele au un anumit receptor de dopamină, care îi face să-şi dorească cât mai multă adrenalină.
O cercetare realizată în anul 2014 de Unversitatea Binghamton şi Universitatea de Stat din New York a demonstrat că oamenii infideli au de obicei o variaţie a genei DRD4, care îi face să caute senzaţii tari şi îi poate predispune la diferite dependenţe. Mai exact, aceste persoane au alele mai lungi ale genei poreclită de cercetători „gena promiscuităţii” (alela este o parte dintr-o genă, responsabilă cu anumite trăsături, n.r.) .
Dincolo de aspectul genetic şi de predispoziţia spre infidelitate care se poate transmite şi ereditar, este evidentă influenţa pe care o are comportamentul părinţilor. Tinerii care cresc în familii dezbinate, unde părinţii au fost infideli, vor considera că acest comportament este oarecum firesc şi atunci nu se vor simţi aşa vinovaţi dacă trădează la rândul lor. Mulţi vor ajunge poate chiar să creadă că monogamia este o relaţie imposibilă, doar pentru că părinţii lor nu au reuşit să fie credincioşi unul altuia.
Desigur, nu este obligatoriu ca toţi copiii să repete greşelile părinţilor, spune Weiser. Omul este liber să aleagă dacă va da curs înclinaţiilor pe care la are, pentru că în ultimă instanţă este vorba de autocontrol şi de stabilitatea relaţiei pe care o are fiecare.