De ce ne este frică de „îndrăgosteală“ şi cum ne putem depăşi temerile?
0Se spune că ianuarie şi februarie au cele mai mari rate ale divorţurilor şi despărţirilor. Putem urmări pasivi cum relaţiile altora se destramă, dar trebuie să fim conştienţi că noi înşine putem pica „victimele” acestei realităţi.
Bineînţeles, niciodată nu este uşor să te desparţi de persoana pe care o iubeşti. Oricât de „frumoasă” ar fi o despărţire, mereu te va lăsa cu întrebări fără răspuns: „cum s-a ajuns la asta?” sau „de ce se sfârşesc relaţiile?”. Şi aşa, înainte să îţi dai seama cum s-a întâmplat, începi să te temi de „îndrăgosteală”.
Această teamă se poate manifesta în multe feluri şi în diferite etape ale unei relaţiei, conform Psychology Today. În timp, cu toţii dezvoltăm diferite strategii de apărare care ne oferă un sentiment de siguranţă, dar care, totodată, pot sta în calea fericirii noastre. Cum ajungem să ne temem de dragoste? Ce ne împiedică să găsim sau să întreţinem acea relaţie pe care ne-o dorim atât de mult?
1. Dragostea adevărată ne face vulnerabili
Tuturor ne este frică de necunoscut, aşa că este firesc ca această teamă să apară la începutul unei relaţii. Un nou început presupune riscuri, curaj, încredere, expunere şi vulnerabilitate. Toate acele ziduri pe care le-am construit în jurul nostru se prăbuşesc şi tindem să credem că intensitatea sentimentelor este direct proporţională cu rănile provocate de o despărţire.
2. O nouă dragoste redeschide răni vechi
Când începem o nouă poveste de dragoste nu suntem pe deplin conştienţi de impactul pe care l-a avut cea anterioară asupra noastră, de faptul că rănile vechi, din copilărie şi din relaţii anteriorare au o influenţă puternică asupra modului în care percepem oamenii şi asupra comportamentului nostru în relaţiile romantice. „Când tânjeşti după dragoste atât de mult, la un moment dat ajungi să o asociezi cu durerea provocată de faptul că nu ai avut-o în trecut”, spunea, la un moment dat, psihologul Patricia Love.
3. Dragostea te provoacă să scoţi la suprafaţă un „eu” pe care l-ai „îngropat”
Foarte mulţi dintre noi ne luptăm cu ideea că nu merităm iubire; avem probleme de apreciere, cu stima de sine şi nu putem concepe că cineva ne-ar putea iubi. Avem în cap acea voce critică, care se poartă precum un antrenor aspru, spunându-ne că suntem inutili şi nedemni de iubire şi fericire. Acest antrenor este „modelat” de experienţele dureroase din copilărie şi de atitudinile critice la care am fost expuşi.
Atunci când o altă persoană „contrazice” vocile din capul nostru este posibil să ne simţim inconfortabil şi să devenim defensivi, pentru că această percepţie se „bate cap în cap” cu felul în care noi înşine ne-am perceput ani de-a rândul.
4. Cu fericirea adevărată vine durerea de nesuportat
După o perioadă de fericire, ne aşteptăm la o perioadă de tristeţe profundă. Cei mai mulţi dintre noi fugim de lucrurile care ne fac fericiţi cu adevărat de teamă că le vom pierde şi va trebui să înfruntăm o suferinţă cruntă. Acelaşi lucru se aplică şi în relaţii.
5. Unii iubesc mai mult, alţii mai puţin
Se întâmplă, uneori, să evităm o relaţie pentru că cealaltă persoană „ne place prea mult” şi ne temem că nu vom reuşi să ne implicăm în aceeaşi măsură cu partenerul. Adevărul este că, de foarte multe ori, oameni simt dragostea diferit şi se va întâmpla, la un moment dat, ca unuia din noi să îi pese mai mult, iar altuia mai puţin, dar lucrurile se pot schimba fără să realizăm. Cel mai bun lucru pe care îl putem face este să lăsăm sentimentele în voia lor. Dacă vom lăsa îngrijorarea sau vina să ne domine este posibil să pierdem ocazia de a avea o relaţie frumoasă cu un om merituos.
6. Dragostea aduce la suprafaţă frici existenţiale
Cu cât o persoană înseamnă mai mult pentru noi, cu atât ne este mai teamă să nu o pierdem.
Atunci când ne îndrăgostim, ajungem să înfruntăm, pe lângă teama de a ne pierde partenerul, şi teama de moarte. Viaţa noastră are o semnificaţie şi mai mare, iar acest lucru poate aduce presiune asupra noastră, determinând iscarea unor certuri din motive insegnificante cu partenerul sau chiar sfârşitul relaţiei.
Aceste temeri stau, deseori, la baza eşecurilor din viaţa noastră amoroasă, iar un prim pas în a avea o relaţie frumoasă şi de durată este să le cunoaştem, să descoperim modalităţile prin care acestea ne afectează comportamentul şi să le combatem conştient.
Iată câteva modalităţi de a acţiona contra „zidurilor“ pe care le-am ridicat din dorinţa de a ţine suferinţele din dragoste departe:
1. Aruncă o privire în trecutul tău
În timp ce căutăm disperaţi modalităţi de a ne„apăra” de dragoste, ar trebui să ne întoarcem puţin la originile problemelor. Putem începe prin a ne privi retrospectiv relaţiile. Unde au existat probleme? De ce? Ce a mers prost? Ce probleme apăreau iar şi iar? Cum am „fugit” de dragoste şi care au fost motivele?
Pe măsură ce identificăm „vocile“ din capul nostru, putem observa diverse structuri, comportamente şi modele asemănătoare, modalităţile prin care sistemul nostru defensiv respinge iubirea. Din moment ce recunoaştem anumite şabloane, le putem urmări înapoi, din prezent până la rădăcini, în copilărie. Când te-ai simţit ignorat de unul din părinţi sau chiar de amândoi? Ai asistat la interacţiuni distructive între părinţii tăi? Ai observat acţiuni negative în relaţia lor care le-au influenţat pe ale tale, în relaţia ta?
Atitudinile şi comportamentele care apar în copilăria noastră determină, de cele mai multe ori, modurile în care gândim şi acţionăm ca adulţi, iar momentul în care o persoană ne priveşte diferit de cum eram obişnuiţi să fim priviţi în copilărie reprezintă o adevărată provocare pe care puţini o anticipează în viaţa de adult. Dacă părinţii tăi au avut o relaţie distructivă, este posibil ca tu să fii destul de neîncrezător într-o relaţie iubitoare, frumoasă, romantică.
Totuşi, dacă nu putem „lupta” cu circumstanţele trecutului nostru, vom întâmpina greutăţi în a fi persoane fericite, pozitive şi îndrăgostite. Aşadar, dacă am ajuns la rădăcinile problemelor noastre, putem lăsa toate emoţiile negative cui aparţin de drept, şi anume trecutului.
2. Nu mai fi atât de critic cu tine însuţi
Trebuie să realizeză că vocea aceea din capul tău care îţi spune lucruri precum: „Nu te place cu adevărat”, „Eşti grasă”, „Nu te încrede”, încercă doar să te împiedice să te implici şi să fii vulnerabil. De-a lungul vieţii tale, aceste gânduri te vor împiedica, de multe ori, să te îndrăgosteşti, dar identificând acest fapt, vei putea să îţi învingi temerile şi să scoţi la suprafaţă „eul” tău încrezător şi puternic.
3. „Provoacă-ţi” zidul de apărare
Oricât de sigur ar părea, nu este ok să fim mereu defensivi. Uneori, pare periculos să ne deschidem în faţa oamenilor, dar a fi defensivi nu funcţionează întotdeuna constructiv. Poate că dacă ne-am prefăcut că nu ne pasă într-un anumit moment şi această atitudine ne-a protejat de a ne simţi neglijaţi sau invizibili, aceeaşi atitudine ne poate împiedica, la fel de uşor, să acceptăm sentimentele frumoase pe care cineva le are faţă de noi şi să fim fericiţi.
4. Permite-ţi să simţi
Cu toţii ştim expresia „ Dragostea ne face să ne simţim vii”. Acesta este un clişeu în întregime adevărat. Dragostea ne face vulnerabili; putem ajunge să simţim cu mult mai mare uşurinţă şi intensitate durerea unei despărţiri, de exemplu. O nouă dragoste poate redeschide răni vechi, ne poate face să „dăm nas în nas” cu nişte realităţi crude. Din păcate, nu putem alege ce să simţim şi ce nu şi dacă vom încerca să evităm durerea la nesfârşit, nu vom fi niciodată fericiţi.
5. E bine să fii vulnerabil şi să te deschizi
A fi vulnerabil este un semn al puterii. Dacă îndrăzneşti să fii vulnerabil, înseamnă că ai găsit puterea de a ignora vocile din capul tău şi că ai învăţat o nouă lecţie de supravieţuire: ce nu te omoară, te face mai puternic. Vei putea, în sfârşit, să trăieşti onest şi mândru că ai rămas tu însuţi chiar şi atunci când lucrurile din jurul tău au mers rău.
Aşadar, teama de intimitate nu este o problemă fără soluţie, dar găsirea unei soluţii implică identificarea problemei.