Opiniile lui Umberto Eco despre reţele sociale şi computere arată cât de puţin le-a înţeles
0Umberto Eco a murit în acest an, în această lună, iar în tehnologie rămân în urma sa două constatări pe cât de inexacte pe atât de inutile.
Scriitorul italian Umberto Eco, cunoscut pentru romane precum „Numele trandafirului” sau „Cimitirul din Praga”, dar şi pentru contribuţii importante în domeniul semioticii, a murit în urmă cu o săptămână, pe 19 februarie, la vârsta de 84 de ani. Înainte de acest sfârşit, el a lăsat impresii despre viaţă, istorie şi chiar tehnologie. Cea mai luată în seamă e cea din urmă cu un an, când judeca reţelele sociale.
„Reţelele sociale dau drept de cuvânt unor legiuni de imbecili care înainte vorbeau numai la bar după un pahar de vin, fără a dăuna colectivităţii. Erau imediat puşi sub tăcere, în timp ce acum au acelaşi drept la cuvânt ca un premiat cu Nobel. Televiziunea a promovat idiotul satului faţă de care spectatorul se simţea superior. Drama Internetului este că l-a promovat pe idiotul satului ca purtător de adevăr", susţinea scriitorul. De aici au pornit replici de o parte şi de-alta, de bine şi de rău. Ba chiar şi Mircea Vasilescu, pe atunci redactor-şef „Dilema veche", a semnat un text analiză în care vorbea despre acest citat.
„Frazele pe care le-a rostit Umberto Eco în faţa jurnaliştilor ar fi trebuit să rămână, de fapt, o non-ştire. Căci tema e discutată de mult, inclusiv în cărţile lui Umberto Eco. Dar, evident, pentru unii (pentru cei mai mulţi) e mai uşor să-ţi dai cu părerea online decât să citeşti cărţile lui Umberto Eco", scria Vasilescu.
Impresiile despre Apple şi Microsoft prin computerele lor
Înainte de acest moment, Eco a scris şi despre marea rivalitate de pe piaţa PC-urilor: Mac vs. PC. În ediţia din 30 septembrie 1994 a ziarului „Espresso", Eco susţinea că lumea este împărţită între utilizatorii sistemelor Macintosh şi cei care folosesc calculatoarele compatibile MS-DOS. Cel din urmă era dezvoltat de Microsoft. Cel dintâi era al Apple.
„Sunt de părere că Macintosh este catolic, iar DOS este protestant. Este vesel, prietenos, împăciuitor, le spune «credincioşilor» cum trebuie să procedeze pas cu pas pentru a ajunge dacă nu la Împărăţia Cerurilor măcar la momentul în care documentul lor este tipărit. Este un catehism: esenţa revelaţiei este prezentată prin formule simple şi pictograme somptuoase. Oricine are dreptul la «izbăvire».
DOS este protestant, poate chiar calvinist. Îţi permite libera interpretare a scripturii, cere decizii personale foarte dificile, impune o hermeneutică subtilă utilizatorului şi ia de bună ideea că nu toţi pot fi salvaţi. Pentru a face sistemul să meargă, trebuie să interpretezi tu programul: departe de comunitatea barocă a visătorilor, utilizatorul este prizonierul singurătăţii propriei agonii interne", observa Eco.
Analiza din '94 prezintă o raportare a noului (computere) prin ceea ce Eco înţelegea: religia, orânduirea veche. Înţelegeau şi cititorii asta? Poate da, poate nu, dar trasând o astfel de linie şi de o parte punând mai mulţii credincioşi (sunt peste un miliard) şi mai puţinii credincioşi, rău priviţi de multe comunităţi, este cel puţin pripit. Acelaşi lucru este şi în cazul reţelelor sociale, Internetului. Doar pentru că imbecilii se pot exprima nu înseamnă că ei, în lista Internetului, dispăreau.
Existau, cum existau şi intelectualii, doar că tăceau şi unii şi alţii şi se bucurau de popularitatea mică sau mare a mediului lor. Internetul oferă un podium pentru toţi, cum computerele oferă o cale pentru a face lucrurile mai repede. Nici Internetul şi nici computerele nu vor fi folosite doar de intelectuali, dar prin ochii unui intelectual - cum a fost Umberto Eco - e greu de înţeles că oamenii care compun marea masă a populaţiilor planetei nu sunt aşa ceva. El, ca ei, a criticat, doar că a spus-o cu mai puţine injurii şi mai nuanţat.