Manifestul lui Aaron Swartz: „Trebuie să luăm informaţia, oriunde ar fi stocată, să o copiem şi să o punem la dispoziţia lumii întregi“

Moartea lui Aaron Swartz, cofondatorul Reddit şi printre creatorii RSS, a provocat reacţii în mediul juridic, cultural şi de pe internet din Statele Unite ale Americii. Iar cei care l-au cunoscut şi-au amintit după ce acesta s-a sinucis de manifestul scris de tânăr acum cinci ani.

Swartz urma să fie condamnat. Unii spun pentru 35 de ani, alţii pentru şase luni. Nimeni nu ştie cât ar fi stat în închisoare Aaron Swartz, acuzat de furtul din JSTOR, în timp ce era la MIT. În orice caz, lupta pentru dreptate l-a sleit de puteri pe Aaron, care a cedat şi s-a sinucis.

Modulab, „laboratorul de medii noi“ a decis să traducă manifestul de acum cinci ani. Vi-l oferim şi noi integral pentru a putea explica mai multe din mintea acestui tânăr care a fost considerat printre cei mai mari promotori ai libertăţii pe internet.

Manifestul Guerilla Open Acces

„Informaţia este putere. Dar, ca orice putere, este dorită de anumiţi oameni care vor să o deţină pentru ei. Întregul patrimoniul ştiinţific şi cultural al omenirii, publicat de-a lungul secolelor în cărţi şi publicaţii, trece printr-un proces intens de digitizare şi este deţinut de corporaţii private. Vrei să citeşti articolele care explică cele mai faimoase rezultate ale dezvoltării ştiinţifice? Va trebui să plăteşti foarte mulţi bani unor publisheri precum Reed Elsevier.

Sunt oameni care se luptă să schimbe acest lucru. Mişcarea Open Access combate vehement cedarea de către oamenii de ştiinţă a drepturilor de autor pentru lucrările lor academice unor companii private şi îi încurajează să îşi publice lucrările pe internet, astfel încât să poată fi accesate de oricine. Dar chiar şi în cele mai optimiste scenarii, munca celor din Open Acces va da rezultate cu lucrări publicate în viitor. Tot ce s-a publicat până acum este pierdut.

Acesta este un preţ prea mare. Să forţezi academicienii să plătească pentru a citi lucrările colegilor lor? Să scanezi biblioteci întregi şi să îi laşi doar pe cei de la Google să le citească? Să oferi acces la articole ştiinţifice unor universităţi de elită din Lumea Bună dar nu şi unor copii din Global South? Este revoltător şi inacceptabil.

“Sunt de acord”, spun mulţi, “dar ce putem face? Companiile deţin drepturile de autor, fac enorm de mulţi bani taxând accesul şi acţionează în cadru legal – nu putem face nimic să îi oprim”. Dar este ceva ce putem face, ceva ce deja se face: putem să ripostăm.

Cei care au acces la aceste resurse – studenţi, bibliotecari, oameni de ştiinţă – vi s-a acordat un privilegiu. Vă puteţi ospăta la acest banchet de cunoaştere în timp ce restul lumii rămâne pe dinafară. Dar nu este nevoie – şi, din punct de vedere moral, nu aveţi voie să păstraţi acest privilegiu doar pentru voi. Aveţi datoria de a-l împărtăşi cu restul lumii. Şi aveţi: schimb de parole cu colegii, completaţi cereri de download pentru prieteni.

Între timp, cei care au fost lăsaţi pe dinafară nu stau cu mâna în sân. V-aţi strecurat prin găuri şi aţi sărit garduri, eliberând informaţia blocată de publisheri şi împărtăşind-o cu prietenii voştri.

Dar toate aceste acţiuni rămân în obscuritate, ascunse în underground. Se numeşte furt sau piraterie, ca şi cum împărtăşirea cunoaşterii este echivalentul moral al jefuirii unui vas şi uciderii echipajului. Dar punerea la comun a informaţiei nu este imorală – este un imperativ moral. Doar cei orbiţi de lăcomie ar refuza să permită unui prieten să-şi facă o copie.

Marile corporaţii, desigur, sunt orbite de lăcomie. Legile sub care operează impun asta – acţionarii s-ar revolta altminteri. Politicienii pe care i-au cumpărat îi susţin, votând legi care le oferă puterea exclusivă de a decide cine primeşte o copie.

Nu există dreptate în respectarea unor legi nedrepte. Este timpul să ieşim în faţă şi, în marea tradiţie a nesupunerii civice, să ne declarăm opoziţia faţă de acest furt privat al culturii publice.

Trebuie să luăm informaţia, oriunde ar fi stocată, să o copiem şi să o punem la dispoziţia lumii întregi. Trebuie să luăm ce nu este protejat de copyright şi să adăugăm la arhivă. Trebuie să cumpărăm baze de date secrete şi să le punem  pe Web. Să downloadăm revistele de ştiinţă şi să le urcăm pe reţele de file sharing. Trebuie să luptăm pentru Guerilla Open Acces.

Cu destui ca noi în întreaga lume, nu vom face doar să lansăm un mesaj puternic care se opune privatizării cunoaşterii – o vom face o chestiune care ţine de trecut. Ni te alături?“

Aaron Swartz
July 2008, Eremo, Italy