Studiu: oamenii simt mai multă compasiune pentru câini decât pentru fiinţe umane aflate în dificultate

Două studii efectuate  recent dezvăluie faptul că oamenii nutresc mai multă compasiune pentru câini, decât pentru fiinţe umane aflate în dificultate.

Un studiu efectuat recent de fundaţia britanică Harrison a dezvăluit faptul că oamenii răspund cu mai multă lejeritate şi compasiune campaniilor de strângere de fonduri pentru a ajuta rasa canină, decât pentru oamenii aflaţi în situaţii dificile. 

Astfel, cercetătorii au printat două afişe publicitare, pe care era scrisă întrebarea: «Ai dona 5 lire sterline pentru a-l salva pe Harrison de la o moarte lentă şi dureroasă?». Singura diferenţă dintre afişe a fost faptul că pe una dintre ele, Harrison figura drept un băieţel bolnav, iar pe celălalt, un câine. Cei mai mulţi bani s-au strâns, desigur, pentru cel din urmă, scrie The Independent.

De asemenea, câţiva cercetători de la o universitate americană le-au oferit celor 240 de participanţi la studiu câte unul din cele patru rapoarte false pregătite în prealabil, care descriau „un atac cu o bâtă de baseball din partea unui făptaş necunoscut“. 

„Sosind la faţa locului, la câteva minute după atac, un ofiţer de poliţie a găsit victima având un picior rupt, multiple leziuni şi era în stare de inconştienţă“ se arată în raportul furnizat participanţilor. În fiecare versiune, însă, victima era diferită: „ un copil de un an, un adult în vârstă de 30 de ani, un căţeluş de câteva luni sau un câine de şase ani“. 

Concluziile studiului, publicat pe platforma „Society&Animals“ au fost că participanţii care au citit povestea despre copilul de un an, câinele matur sau căţeluşul de câteva luni au avut un nivel similar de empatie în fiecare caz, dar în ceea ce priveşte povestea în care victima era un adult de 30 de ani, aceştia au înregistrat un nivel mult mai scăzut de compasiune.

„Participanţii au fost mai puţin emaptici în privinţa victimei persoanei adulte, decât în celelalte cazuri, când victima era fie un copil, fie un căţel. Se pare că aceştia nu priveau câinii ca fiind nişte animale, ci, mai degrabă îi considerau «copii cu blană sau chiar membri ai familiilor lor, alături de copii“, au declarat cercetătorii studiului.