Sunt periculoase organismele modificate genetic?

Avem de hrănit o populaţie în continuă creştere. Agricultura tradiţională nu poate asigura decât parţial cererea mondială de hrană. Este nevoie să reinventăm agricultura, să sporim recoltele. Dar nu acesta ar trebui să fie argumentul pentru cultivarea plantelor modificate genetic. Trebuie să fim prudenţi, să păşim cu grijă în zonele tehnologiilor noi. Tocmai de aceea avem nevoie de rigoarea, de obiectivitatea ştiinţei.

Pentru a obţine recolte cât mai mari este nevoie ca terenurile pe care sunt cultivate plantele să fie lipsite de buruieni. Ele pot fi îndepărtate mecanic, cu sapa. Pentru suprafeţe foarte mici, această metodă poate fi luată în seamă, dar atunci când trebuie să prăşeşti mii de hectare metoda devine mult prea costisitoare şi deci neviabilă din punct de vedere economic. Este nevoie de metode chimice, adică de utilizarea de ierbicide. Dar atât bruienile, cât şi culturile agricole, sunt plante. Ierbicidele le afectează, într-o măsură mai mare sau mai mică pe amândouă. 

Din acest motiv devine interesantă obţinerea unor plante care să reziste foarte bine la acţiunea ierbicidelor, astfel încât după ierbicidare să fie distruse numai bruienile. Ştim că există anumite microorganisme care sunt rezistente la acţiunea acestor substanţe chimice.

Culturile de plante modificate genetic sunt acuzate că ar putea avea un impact major asupra mediului. Vom enunţa numai câteva dintre cele mai întâlnite temeri. 

Plantele care se pot apăra singure împotriva dăunătorilor au un avantaj faţă de cele sălbatice, care nu au această posibilitate. Aceste plante, eliberând toxine care ucid insectele, ar putea afecta grav specii de insecte care nu fac parte dintre dăunători. Cele care rezistă la acţiunea ieribicidelor ar putea să îşi transfere genele adăugate artificial către specii înrudite, transformându-le într-un soi se „superbruieni” împotriva cărora nu vom mai putea lupta cu mijloacele obişnuite.

Problemele sunt deosebit de complexe. Mi-ar fi plăcut să vă pot oferi un răspuns clar. Nu există culturi de plante modficate genetic care să nu fi trecut printr-un proces atent de evaluare a riscurilor. În cazul lor, criteriile sunt mult mai aspre decât în cazul soiurilor obţinute prin tehnologia clasică a hibridării. Pe de altă parte, în opinia publică se manifestă o îngrijorare în creştere legată de riscurile influenţa negativă a plantelor modificate genetic asupra ecosistemelor. Deşi această îngrijorare nu s-a dovedit deocamdată ca fiind una reală, prudenţa ne obligă să considerăm că riscul există.

Aşa cum spuneam, nici o cultură de plante modificate genetic nu intră în producţie mai înainte de a fi testată cu atenţie şi rigoare în condiţii de laborator, mai bine zis în sere, în care se încearcă evaluarea cât mai bună a riscurilor legate de mediul înconjurător. Abia mai apoi se realizează culturi de test în condiţii reale şi evaluarea continuă. Dacă şi această evaluare indică absenţa riscurilor, abia atunci, se trece la comercializare şi la cultivarea pe scară largă.

Analiza completă poate fi citită pe site-ul revistei „Ştiinţă şi Tehnică“