Iluziile anamorfice - arta fără graniţe şi care devine tot mai populară

Văzul este unul dintre simţuri şi destul de important, dar nu este mereu de încredere. Arta anamorfică este una dintre cele mai mari surse de surprize pentru ochiul uman. Obiectele care par reale şi pe deplin tridimensionale se dovedesc plate şi doar executate cu talent.

Cuvântul anamorfic provine din franţuzescul „anamorphotique“ şi la origini a pornit de la cuvântul gresesc „anamorphonn“. Arta anamorfică se referă la redarea unor forme obişnuite şi pe care omul le recunoaşte într-o formă nou, surprinzătoare de cele mai multe ori. Un desen anamorfic trebuie privit dintr-un anumit unghi sau folosind un anumit obiect pentru a-l interpreta pe deplin.

Cele mai cunoscute şi popularizate astfel de desene anamorfice sunt cele care au apărut şi pe străzi şi care imprimă o nouă dimensiune realităţii. Un videoclip cu fotografii pe această temă a adunat rapid aproximativ 2,5 milioane de vizualizări pe YouTube. Autorul a imortalizat câteva obiecte banale - o rolă de bandă adezivă sau un cub Rubik, le-a printat, apoi le-a filmat dintr-un anumit unghi.

Un alt tip de desen anamorfic este cel de mai jos. Şi acesta este bidimensional, dar atunci când este aşezat un cilindru în centrul lui, pe cilindru se formează imaginea care trebuie văzută. În desenul de faţă e vorba de portretul lui Edgar Allan Poe, scriitor american.

Populare sunt şi desenele anamorfice combinate cu obiecte reale. Într-un astfel de desen sunt importante unghiul şi detaliile cât mai fidele. Apoi, există artişti care preferă să deseneze o parte dintr-un peisaj, apoi acel desen este aplicat pe situaţia reală, combinaţia fiind ilustrată într-o poză cu ambele lumi.

Spre deosebire de alte manifestări artistice, cea anamorfică poate fi aplicată în cât mai multe contexte. Şi cu cât este mai mare, cu atât devine mai interesantă. Artistul Felice Varini este un elveţian care s-a afirmat prin pictarea de forme geometrice anamorfice în diverse spaţii.

Potrivit matematicianului şi criticului de artă Joël Koskas, o operă a lui Varini este o „anti-Mona Lisa“, făcând referire la obsesia pentru simetrie a lui Leonardo Da Vinci. Chiar dacă privită dintr-o anumită poziţie o lucrare de-ale lui Varini pare simetrică, aceasta este compusă din alte ilustraţii deloc egale.

Şi părţile componente