Satele care se roaga de Moarte

Comuna Seaca de Padure este una din localitatile doljene in care media de varsta a ajuns atat de ridicata incat multi nu mai pot sa munceasca. Cei tineri au plecat din sat, lasandu-si parintii

Comuna Seaca de Padure este una din localitatile doljene in care media de varsta a ajuns atat de ridicata incat multi nu mai pot sa munceasca. Cei tineri au plecat din sat, lasandu-si parintii singuri. Cateva batrane care nu mai pot face nimic in afara de a palavragi stau toata ziua pe marginea santului si isi asteapta moartea. Nu de mult s-a prapadit una din ele, la 94 de ani, dar pentru celelalte, ea n-a murit... In sufletul lor, Ioana a plecat pana intr-un loc unde se vor revedea cu toate, cat de curand. Nimeni nu stie cum pot aceste batrane sa se descurce cu saracia lucie in care traiesc. Ce mananca, ce pun la foc? Nici ele nu stiu sa explice: "Avem pensie de 300.000. Am catat tractoare sa muncesc si n-am avut cu cine sa pun bob de grau in pamant. Eu n-am fost fomeie lenesa la viata mea, sa stau pe sant. Dar iete ca acu' ma ajunsa randul, ca altceva nu ma tine sanatatea sa fac. Toata vara am sezut aci. N-am putut sa muncesc pamantul si-a plans sufletul in mine. Am sezut dupa moarte si n-a venit. Da' noi tot o asteptam... Ne adunam toate si vorbim despre ea, doar, doar, s-o indura sa vina sa ne ia". Ioana Cocie se baga-n vorba: "Vaduve suntem cu toatele. Si cu casile pustii! Am doi copii. O fata la Bucuresti, de care nu mai stiu nimic de cinci ani. Baiatul e la Craiova, nu mi-a mai calcat batatura de un an. Ne-a blestemat Dumnezeu sa stam ca cucu...". Toate se vaita ca nu si-au mai vazut copiii de ani intregi. Ca un facut, toate au ochii albastri. Intre ele nu exista nici un grad de rudenie; majoritatea sunt venite la Seaca de Padure prin casatorie. Acum, acolo este casa lor. Batranele de la Seaca sunt cunoscute de toti satenii precum Babele din Bucegi: zilnic, le poti vedea in acelasi loc, parca impietrite de vreme.