Regimentul lasatilor fara vatra

Drumurile lor sunt presarate cu dormeze, butelii si frigidere, lepadate dupa evacuare. Oricum, la Odai nu-i primesc decat cu bagaje de mana. Totul e mobilat de-a gata, faiantat, ba s-a pus si ceva

Drumurile lor sunt presarate cu dormeze, butelii si frigidere, lepadate dupa evacuare. Oricum, la Odai nu-i primesc decat cu bagaje de mana. Totul e mobilat de-a gata, faiantat, ba s-a pus si ceva termopan. Peste 20 de miliarde a bagat Primaria sectorului 1 in "Complexul social" pentru oamenii ramasi fara case, deschis anul trecut intr-o fosta unitate militara de pe centura Bucurestilor. Primesc trei mese pe zi si apa calda non-stop. Au spalatorie, infirmerie cu medici si asistente, o camera-gradinita, femei de serviciu. In mare, rezultatul e un focar de revolta. Familia Ezeanu statea in Buftea, la parinti, trei generatii in doua camere. A ajuns in strada de Pasti, anul trecut. O evacuare intre rude. Copilul cel mic avea vreo trei luni, ala mare 5 ani, intre ei - inca doi frati. S-au dus in Bucuresti, la un prieten, dar cat poti sa tii sase insi la tine-n casa? Si-au gasit cu chirie in Straulesti, dupa o luna le-au zis sa plece. S-au mutat la o batrana, tot dupa o luna i-a gonit. Noroc ca in Bucuresti se mai si construieste. S-au cuibarit intr-o baraca din Cotroceni, pe santierul unei vile de parlamentar, unde muncea capul familiei. Povesteste mama copiilor: "Dimineata la cinci, trezeam copiii si plecam, altfel se suparau domnii. Seara, cand se termina lucrul, veneam si noi tiptil". ala micul a crescut leganat de autobuzul 460; faceau ture de la Laromet la Buftea, sa le treaca timpul si sa nu-i bata ploile. Pe urma s-au mutat la Doi Cocosi, ca si-acolo se fac vile. Si-au facut si ei un cotet din cartoane, la poalele palatelor. Frigul de asta toamna i-a bagat in gara la Buftea. Lumea astepta trenul, ai lu' Ezeanu asteptau casa. Pana la urma chiar a venit. Viceprimarita de Buftea, suflet de femeie, le-a dat: un sopron fara geamuri si fara soba, in dosul unei foste gradinite. Cica in camerele bune din fata nu-i putea baga, "ca daca vine o catastrofa si n-au loc sinistratii?". La Odai sunt acum sapte Ezeni. Plodul, facut "accidental", are o luna, dar nu e cel mai mic din adapost. Mezinul oamenilor fara casa abia a implinit o saptamana. Complexul de pe centura Bucurestilor e impartit in doua: adapost de urgenta pentru evacuati si camin de batrani, dar in opt luni de la inaugurare evacuatii s-au inmultit si au intrat peste batrani. Locuiesc acum in doua pavilioane tip "multe camere pe un hol lung" si inca unul cu hale de dormit - o hala pentru barbati, cealalta pentru femei. In adapost au ajuns familii intregi, cu copii si bunici. Fiecare clan a primit o camera cu multe paturi, o noptiera, o masuta. Alea mai marisoare sunt cat un dormitor de bloc. Sifoniere nu le-au mai dat. Multi nici n-ar avea ce sa mai bage in ele. Toata averea le-a ramas prin subsoluri, prin magazii si pe unde s-au mai carat din chirie in chirie, pana cand n-au mai avut bani sau nu i-a mai primit nimeni. Singurele lucruri de care nu s-au putut desparti sunt pozele "de-acasa". Si le-au pus pe pereti, si le mangaie prin albume. Adapostul e minunat si sinistru in acelasi timp; depinde de unde vii: din boscheti sau din casele boieresti recuperate de proprietari. Patru dintre familiile sinistrate de retrocedari au fost cazate in pavilionul cel bun al caminului de batrani, termopanat de la cap la coada. Dar sunt oameni care au venit aici dupa o viata petrecuta in apartamente cu salon, patru-cinci camere, doua scari si doua curti. Dupa evacuare, n-au mai facut fata chiriilor de pe piata libera si au ajuns la Odai. O doamna spunea ca, de cand a intrat pe poarta adapostului, nu se mai poate opri din plans. Aveau copiii si nepotii la scoli bune din cartiere bune. O vreme, au incercat sa le pastreze standing-ul: orele de balet ale fetitelor, cursuri la aceleasi scoli si gradinite. Acum invata la Straulesti. Evacuatii din casele nationalizate sunt nucleul revoltei. Ei cer un singur lucru de la primarie: locuinte sociale. "Am fost dati afara, sa ne dea alte case". Sectorul 1 le ofera intre doua si patru milioane pe luna timp de doi ani, sa-si gaseasca ceva cu chirie. Nici nu vor sa auda. Nu vor nici familiile care stau "in gazda" de cand se stiu. Oameni amarati, care n-au avut niciodata mai mult de o odaie intr-o casuta de mahala. Traiesc din lefuri de zilieri, cateva sute de mii de caciula. Majoritatea sunt veterani ai listelor pentru locuinte sociale, inscrisi de 12-13 ani. "Nici un particular nu ne mai primeste in chirie. Pai, mai ajungeam noi aici? Ne vad cu patru-cinci copii si ne iau la goana". Teoretic, la Odai poti sta sase luni - cat s-a calculat ca ii ia omului sa se puna pe picioare. Dar in adapost sunt si familii care au venit de la inaugurare. Chiar si la nivel de promisiune, locuintele sociale nu vor aparea pana in 2005. Atunci vor fi gata, tot in teorie, "800 de unitati locative" in selectul cartier Henri Coanda. Sigur, e posibil sa se mai elibereze ceva si intre timp, dar nimeni nu-si pune mari sperante. Povesteste o evacuata: "Eram la coada la paine cand am aflat c-a murit baba. M-am dus imediat si-am spart lacatul. Inauntru - doua camere fara bucatarie, bune si alea. La cateva zile, ne-a dat afara o profesoara de franceza. Io luasem casa, da' ea luase actele". La Odai, mai multumiti sunt cei care dorm la comun, c-o noptiera la cap si-un cuier la picioare. Nu au familii, nu au nimic. Pe unul din ei l-au cules din boschetii Oborului. Cand si-a pierdut casa si serviciul, prin '98, avea o rabla de Dacie. A vandut-o si a mancat din ea un an de zile, in casa la o matusa. A murit matusa, s-a mutat la alta. A mai mancat niste mobila, a murit si matusa asta. Vreo doi ani a trait pe strada, "din fiare si sticle". La Odai mananca pate, ciorba, varza. Se da si carne, adica "e bine". Vizavi, in "dormitorul fetelor" - o batrana menajera de casa mare. Vorbeste de transee, de Paris si zice ca "e bine". Cica a adus-o in Bucuresti un profesor celebru, prin '64, dar a maturat si pe la ministri si pe la directori. Umbla intr-o vulpe jupuita a doua oara si zambeste la toata lumea. "Cred ca o sa innebunim cu totii aici", spun evacuatii. "N-avem pic de intimitate. Personalul intra peste noi in camere, la orice ora; bat o data si ne trezim cu ei inauntru. Fac si apel de seara, ne-au dat ecusoane de asistati. Ca sa ajungem la serviciu, ne sculam la patru dimineata. Sunt peste zece kilometri pana la marginea orasului si un singur autobuz care trece din ora in ora si-n care te talharesc cu cutitul la gat, ziua in amiaza mare. E groaznic. Si mancarea e sub orice critica". Alaturi, boschetarii mesteca si suspina. O lume pestrita. O familie scoasa din cinci camere pe Occidentului isi pazeste dosarul de evacuare. Cica si instanta de prin recurs s-a crucit de ce falsuri erau acolo, dar nu s-a schimbat nimic. Alta familie a ajuns la Odai dupa un stagiu in cimitirul din Rudesti, cu doi copii dupa ei. Pentru aia care au avut sufrageria pe trotuarul din fata casei, in vazul vecinilor de-o viata, cazul ar putea parea chiar fericit. In singurul adapost al Bucurestiului sunt acum 153 de persoane. Care depaseste venitul minim mai si plateste ceva, pentru masa si cazare. Suma e, oricum, infima. Primaria sectorului I baga lunar in Odai aproape o jumatate de miliard. Mai sunt si donatii, la sarbatori. Mai vine Copos cu televizoare si placinte, mai descarca un sponsor ceva haine si incaltari. Si oricine vine la Odai da neaparat peste Ovidiu, un pusti gasit intr-o biserica. Nimeni nu stie altceva despre Ovidiu. Nici macar el. Pe limba lui aproape de neinteles, intreaba un singur lucru: nu-i asa ca maine vine masina aia alba care o sa-l duca acasa?