Cel mai radioactiv loc din lume. A fost principala zonă de testare a exploziilor nucleare pentru Uniunea Sovietică

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Există un loc în lume unde au fost testate, timp de 40 de ani, arme nucleare. În perioada Uniunii Sovietice au fost efectuate aici peste 450 de explozii nucleare terestre și subterane.

Crater format în perimetrul Poligonului Semipalatinsk ca rezultat al unui test nuclear Foto: CTBTO

Lacul Chagan, situat în partea de nord-est a Kazahstanului, servește drept o adevărată mărturie a moștenirii periculoase a Războiului Rece. Cunoscut și bub numele de Lacul Atomic, acesta a fost creat de testul nuclear Chagan efectuat pe 15 ianuarie 1965, în zona poligonului Semipalatinsk, ca parte a programului sovietic nr. 7, numit „Explozii nucleare pentru economia națională”.

În 1965, Uniunea Sovietică a efectuat o explozie de testare nucleară care a creat un crater cu o adâncime de 100 de metri și un diametru de 400 de metri, pe locul unde se află astăzi lacul. A fost doar una dintre sutele explozii care au avut loc în decursul a patru decenii, din 1949 până în 1989, în vasta zonă înconjurătoare care a servit drept principalul teren de testare nucleară al Uniunii Sovietice.

Prima armă nucleară a URSS a fost detonată la poligonul de teste nucleare Semipalatinsk  la 29 august 1949, potrivit publicației IFL Science. Bomba, cunoscută sub numele de RDS-1, a reprezentat o realizare tehnologică semnificativă pentru Uniunea Sovietică. A fost și începutul cursei înarmărilor nucleare care a caracterizat Războiul Rece. În următorii 40 de ani, Uniunea Sovietică va efectua la Semipalatinsk 456 de teste nucleare, dintre care 116 au avut loc la suprafață, în timp ce 340 au fost efectuate în subteran.

Pe parcursul istoriei sale, sovieticii au testat o gamă întreagă de tipuri diferite de arme la acest sit, inclusiv dispozitive de fisiune, precum și bombe termonucleare masive.

Impactul radiaţiilor asupra locuitorilor din zonă

Unul dintre motivele pentru care Semipalatinsk a fost atât de important pentru ruși s-a datorat izolării sale și ușurinței cu care putea fi izolat de civili. Totuși, acest lucru nu însemna că zona era complet nelocuită. Existau mai multe sate la periferia sitului, iar orașul Semey, care se afla la doar 150 de kilometri distanță, avea peste un milion de locuitori. Ca atare, acești oameni erau în continuare expuși riscului reprezentat de materialul radioactiv aruncat în atmosferă, produs de testele de deasupra solului, mai ales că Uniunea Sovietică nu a încercat să avertizeze populația din jur cu privire la teste.

Ulterior, populația generală a fost expusă la materiale radioactive periculoase atât prin contactul cu particulele radioactive din aer, cât și prin folosirea unor alimente contaminate. De la sfârșitul anilor 1980, diverse studii au examinat efectele potențiale pe care această expunere le-a avut asupra locuitorilor din zonă. În prezent, există numeroase informații disponibile în literatura de specialitate pe această temă, care indică în mod colectiv faptul că testul nuclear a avut un impact semnificativ asupra riscului de apariție a diferitelor boli cronice la populația din împrejurimi, inclusiv cancere, boli tiroidiene, tulburări imunologice și malformații congenitale.

Medicii de la dispensarul numărul 4 din Semipalatinsk, precum și oamenii de știință de la Institutul de Biofizică al Academiei de Științe Medicale a URSS, au efectuat evaluări ale expunerii la radiații în 1958. Chiar și atunci, aceștia au raportat că 22% dintre persoanele observate prezentau simptome legate de radiații.

Uniunea Sovietică a efectuat ultima sa explozie nucleară la Semipalatinsk în 1989, iar situl, cunoscut și sub numele de poligon, a fost închis definitiv după prăbușirea Uniunii Sovietice și declararea independenței Kazahstanului.

De atunci, situl de testare a devenit un simbol important al pericolelor legate de tehnologiile nucleare și de impactul acestora asupra sănătății și mediului.

Cercetările privind persoanele care trăiesc în zonă continuă, mai ales că oamenii de știință încearcă să înțeleagă nu numai efectele pe termen lung pe care radiațiile le pot avea asupra oamenilor, ci și modul în care acestea pot afecta generațiile viitoare.