Incredibila poveste a tinerei care a crescut în junglă, vânată de animale şi obligată să ucidă pentru a supravieţui: autobiografia i-a adus succesul
0O femeie în vârstă de 35 de ani a uimit pe toată lumea după ce a povestit că a copilărit într-o peşteră din jungla braziliană, s-a luptat cu animalele sălbatice, a vânat şi chiar a fost obligată să ucidă pentru a supravieţui. Tânăra a fost adoptată în anii ’90, iar acum a devenit o celebritate graţie volumului în care îşi povesteşte aventurile cu final fericit.
Copilăria Christinei Rickardsson aminteşte de clasica poveste Disney „Cartea Junglei“, însă tânăra susţine că a fost departe de a fi la fel de fascinantă. Tânăra şi-a relatat extraordinara experienţă în autobiografia „Never Stop Walking“, în care povesteşte că a crescut alături de mama ei, Petronilia, într-o peşteră din inima junglei, la marginea oraşului brazilian Diamantina. Femeia a fost nevoită să se refugieze în sălbăticie pentru a scăpa de fratele abuziv. La acel moment, în 1983, Christina avea doar 15 zile.
Cele două au trăit alături cu animalele sălbatice, deşi nu a fost mereu simplu. Într-un fragment al cărţii, publicat de News.com.au, tânăra povesteşte cum într-o zi au fost atacate de un jaguar: „Sunetele îngrozitoare pe care le scotea au fost de ajuns pentru ca eu şi mama mea să începem să tremurăm de frică. Apoi l-am zărit – un jaguar cocoţat pe peştera în care ne adăposteam, vânându-şi prada, pe noi.“
Mama şi fiica au fost obligate să înveţe să vâneze pentru a supravieţui: „Eram îngrozitor de sărace, aşa că mâncam păsări pe care le omoram cu ajutorul unor praştii şi mergeam în mod regulat în oraş pentru a vinde frunze uscate şi flori. Cu banii câştigaţi ne cumpăram orez. Vânătoarea mi-a dat încredere şi îmi amintesc foarte bine şi acum cât de mândră am fost când am ucis prima pasăre, pe care am fript-o.“
Una dintre cele mai şocante dezvăluiri ale autobiografiei este cea că, pe când avea doar 7 ani, a fost nevoită să ucidă un alt copil pentru un colţ de pâine găsit la gunoi. „Mi-a dat un pumn în faţă. Am început să ne lovim şi am căzut la pământ. Eram pe jos şi încercam să îi iau pâinea. Am dat peste un ciob mare dintr-o sticlă, iar când băiatul s-a întors spre mine, fără să mă gândesc, i-am băgat ciobul în burtă. La început nu am simţit nimic, apoi mâna mea a început să mi se încălzească de la sângele din rană. I-am smuls pâinea din mână şi am fugit, în timp ce el urla de durere. După ce m-am îndepărtat, m-am oprit şi am început să mănânc. Aproape imediat am început să vomit. M-a lovit realitatea, ceea ce făcusem. Câteva zile mai târziu am aflat că băiatul murise“, afirmă femeia.
În cele din urmă, Christina a ajuns într-un orfelinat, iar în anul 1991 a fost adoptată de o familie din Suedia. În 2015, tânăra s-a întors în Brazilia după 24 de ani şi şi-a reîntâlnit mama biologică, despre care a aflat că toată viaţa a suferit de schizofrenie, iar în prezent se află în grija surorilor ei mai mari.
Christina, în copilărie, alături de mama adoptivă FOTO Arhivă personală CR
Tânăra a fondat o organizaţie prin care ajută copiii nevoiaşi. Christina Rickardsson mărturiseşte că nu i-a fost uşor să-şi spună povestea şi dezvăluie că nu toată lumea încurajat-o: „Am fost numită criminală şi comunistă pentru că am spus adevărul. Pentru că am vorbit şi am încercat să fac auzită vocea a milioane de copii fără adăpost. Pentru că am vorbit despre integrare şi despre faptul că toţi avem aceeaşi valoare umană. Dar voi continua să-mi spun povestea, care este a mea şi a multor altor copii din întreaga lume. Voi continua să lupt în felul meu pentru drepturile omului şi pentru egalitate, oferind prelegeri şi scriind despre aceste probleme. Voi continua să merg! Le mulţumesc tuturor pentru dragostea şi sprijinul arătate. Fără voi nu aş fi reuşit să ajung atât de departe.“