Dictatura lui Antonescu: Cine e recalcitrant e tradator

Se spune adesea ca "stilul este omul", adica traind într-un anumit mediu sau colectivitate, o persoana împrumuta modul de comportare al acestora. De aceea, este usor de recunoscut sau de intuit felul în care un om se manifesta în relatiile cu semenii sai. Exista si situatii inverse, când un om impune colectivitatii propriul stil. Una dintre acestea a fost creata de generalul Ion Antonescu, devenit Conducatorul Statului român, la 5 septembri

Acesta a intrat în viata politica în calitate de militar activ, fapt ce contravenea spiritului constitutional si traditiei nationale. Au mai fost situatii când ofiteri superiori si generali au ocupat functii în stat, dar ei trecusera mai întâi în rezerva; spre exemplu, cazul presedintilor Consiliului de Ministri, generalul Arthur Vaitoianu (1919) si Alexandru Averescu (1920 - 1921, 1926 - 1927).

Un general la conducerea statului

Implicarea directa a unui general activ în conducerea statului sublinia si mai mult situatia de criza în care se afla România, în septembrie 1940. Militar de cariera, traind într-un mediu în care formulele de adresare erau "Sa traiti!" si "Ordonati!", generalul Antonescu, ajuns Conducatorul Statului, a cautat sa impuna stilul sau structurilor civile pe care le dirija, ba chiar întregii societati.

Contextul istoric i-a permis sa procedeze astfel. Principalele forte politice - Partidul National-Ţaranesc si Partidul National-Liberal - au evitat sa-si asume raspunderea în acel moment extrem de dificil, sfatuindu-l pe general sa formeze guvernul, promitându-i sprijinul lor.

Antonescu nu a ezitat, socotind ca era singurul în stare sa redreseze statul aflat în degringolada si sa refaca granitele prabusite în vara acelui an.

Află întreaga poveste pe Historia.ro