De ce avem atât de puţine amintiri din copilărie: ce se întâmplă cu creierele noastre până la vârsta de trei ani

De ce avem prea puţine amintiri sau niciuna din copilăria noastră fragedă? Iată o întrebare care intrigă oamenii de ştiinţă de multă vreme şi care a primit un răspuns.

Cercetătorii Paul Frankland şi Sheena Josselyn de la spitalul pentru copii din Toronto, au încercat să elucideze acest mister, al lipsei amintirilor din primii ani de viaţă. Concluzia studiului realizat a arătat că multiplicarea masivă a neuronilor înaintea vârstei de trei ani ar modifica circuitele cerebrale asociate memoriei, antrenând o pierdere a amintirilor create în primii ani de viaţă.

Cercetătorii şi-au testat ipoteza pe şoareci, pe care i-au introdus în labirintul lui Morris, un dispozitiv utilizat frecvent pentru evaluarea memoriei rozătoarelor. În acest test, animalele trebuie să-şi regăsească drumul până la o platformă situată lângă apă. Echipa doctorului Fankland a remarcat că şoarecii au păstrat în minte traseul pe care trebuie să-l parcurgă timp de aproximativ 24 de ore.  

După ce oamenii de ştiinţă au suprimat multiplicarea neuronilor din hipocampus (zonă a creierului cunoscută pentru importanţa sa în procesul de învăţare şi de amintire), care favorizează neurogeneza, s-a observat că rozătoarele tinere şi-au amintit traseul pe care îl au de parcurs timp de mai multe zile. În schimb, în cazul şoarecilor adulţi cărora le-a fost stimulată neurogeneza, adică multiplicarea neuronilor, rozătoarele au uitat cum să iasă din labirint. 

Pentru Daniel Gérard, responsabilul serviciului de psihiatrie infantilă din spitalul francez Pierre Wertheimer din Bron, aceste rezultate sunt foarte interesante. „Memoria nu reprezintă ceva fix, este un proces activ şi dinamic. Până la naşterea copilului, creierul acestuia nu este încă matur la nivel neuronal pentru că urmează a fi creaţi noi neuroni. Atunci când aceştia se stabilesc, destabilizează amintirile existente. Acum ştim că până a ajunge la o anumită vârstă copilul, numărul conexiunilor neuronale se diminuează pentru a selecta cea mai eficientă rută neuronală”, explică Daniel Gérard.

Cu toată această restructurare cerebrală, „creierul trebuie să uite unde a stocat informaţiile”, adaugă Paul Frankland. Pentru a crea o amintire care să persiste, acesta trebuie deci să repete din nou şi din nou lucrul pe care îl are de memorat, pentru a i se întipări bine în memorie, „fără a neglija importanţa somnului care stabilizează amintirile”, precizează Daniel Gérard.

Echipa canadiană speră să confirme importanţa neurogenezei în amnezia infantilă, cu ajutorul micuţilor pacienţi care suferă de tumori cerebrale. În tratamentele acestora, ce au drept efect secundar încetinirea apariţiei de noi neuroni, cercetătorii analizează dacă, în cazul acestor copii, au fost păstrate amintirile referitoare la viaţa dinaintea chimioterapiei.