Cum ajut copilul să treacă peste teama de şcoală

Frica de şcoală sau de grădiniţă este un stadiu normal al dezvoltării emoţionale a celor mici Majoritatea copiilor abia aşteaptă momentul în care vor merge la şcoală sau la

Frica de şcoală sau de grădiniţă este un stadiu normal al dezvoltării emoţionale a celor mici

Majoritatea copiilor abia aşteaptă momentul în care vor merge la şcoală sau la grădiniţă, atraşi de noutatea lucrurilor pe care le vor afla. Pentru alţii însă, ideea de a merge la grădiniţă sau la şcoală, singuri, fără a avea alături imaginea protectoare şi familiară a unuia dintre părinţi, poate reprezenta o experienţă traumatizantă şi înfricoşătoare.

Refuzul sau teama copiilor de a merge la şcoală este numită de psihologi şi "teama de separare" de mediul familial. "Acest lucru nu trebuie să îi alerteze pe părinţi, teama de şcoală sau grădiniţă fiind un stadiu normal al dezvoltării emoţionale a copilului", a explicat Dominica Petrovai, psiholog clinician la Centrul Naţional de Sănătate Mintală din Bucureşti.

Părinţii trebuie să fie fermi pe poziţie

În aceste situaţii, copiii apelează la tactici pentru a evita momentul terifiant al începerii grădiniţei sau a şcolii. Astfel, părinţii trebuie să se alerteze dacă micuţii recurg prea des la scuza că sunt prea obosiţi sau bolnavi pentru a merge la şcoală, aceasta fiind în majoritatea cazurilor o încercare de evitare a sentimentelor de anxiozitate. "Reacţia părinţilor este foarte importantă, aceştia nu trebuie să întărească comportamentul de ezitare al copilului. Părintele nu trebuie să-i permită acestuia să rămână acasă ori de câte ori recurge la o scuză pentru a nu merge la şcoală", a afirmat psihologul.

Lipsa dorinţei de a merge la şcoală şi de a părăsi mediul sigur al familiei se poate manifesta la orice vârstă, dar este mult mai întâlnită la copiii cu vârste cuprinse între 5-7 ani şi 11-14 ani.

Acestea sunt momente în care copiii trebuie să se confrunte cu noi încercări, de la trecerea în primul an de grădiniţă sau în primul an de şcoală primară la cunoaşterea unor noi copii, educatori sau învăţători. Psihologii explică acest fenomen în care copiii nu doresc să se despartă de părinţi pentru a merge la şcoală, afirmând că ei resimt o teamă paralizantă de a părăsi siguranţa mediului în care au crescut.

Familiarizare cu grădiniţa înainte de înscriere

Copilul îi poate păcăli pe părinţi sau pe bunici plângându-se de dureri de cap, stomac sau de gât, dureri manifestate cu puţin timp înainte de plecarea la şcoală sau la grădiniţă. Boala, de regulă, încetează imediat ce micuţului îi este permis să rămână acasă, însă numai pentru ca situaţia să se repete în dimineaţa următoare. Alţi copii nu recurg însă la astfel de trucuri, ci, pur şi simplu, refuză să plece de acasă.

Din moment ce panica apare mai degrabă ca urmare a părăsirii casei şi nu este cauzată de prezenţa efectivă la şcoală, copilul se calmează odată ce se află în incinta şcolii, iar părintele, bunica sau bona au plecat. În cazuri extreme, această "teamă de separare" poate avea efecte pe termen lung: anxietate şi stări de panică manifestate la vârsta adultă. De aceea, dacă teama copilului persistă, cel mai indicat este să primească ajutor de la un psiholog.

"Fiecare şcoală şi grădiniţă ar trebui să aibă pe timpul verii programe de tranziţie, pentru a face mai uşoară integrarea copilului în noul mediu. Părinţii trebuie să meargă cu copilul la grădiniţă sau la şcoală înainte de a-l înscrie, să-l lase să se joace şi să se familiarizeze cu locul. Este bine ca micuţul să aibă în grupă sau în clasă un prieten împreună cu care să meargă la şcoală", a conchis psihologul.

Refuzul apare şi la schimbarea şcolii

"Lipsa dorinţei de a merge la şcoală sau la grădiniţă se manifestă de regulă după o perioadă în care copilul a stat mai mult timp acasă, precum vacanţa de vară, excursiile cu părinţii sau o scurtă perioadă în care micuţul a fost bolnav, deoarece acesta a resimţit un sentiment de confort şi nu doreşte să schimbe acest lucru", a continuat Dominica Petrovai. Refuzul se poate datora însă şi unor situaţii dificile pentru copii: moartea unei rude sau a animalului de casă, schimbarea şcolii sau mutarea într-un alt cartier.