Zeul cu două feţe după care a fost numită luna ianuarie

În mitologia romană, Ianus este zeul roman al uşilor, al alegerilor şi  al începuturilor şi al sfârşiturilor. Este unul dintre zeii timpurii ai Romei, considerându-se că după el a fost numită luna ianuarie.

Prima lună a anului este numită după zeul Ianus, în special datorită faptului că acesta a fost adesea reprezentat cu două feţe: una care priveşte înainte, respectiv una care priveşte înapoi. Iniţial, Ianus era înfăţişat cu o faţă cu barbă, respectiv una fără, considerându-se că acest lucru ar fi simbolizat bătrâneţea şi tinereţea.

Gardian al raiului, se spune că, la origini, Ianus ar fi fost un muritor, originar din Tesalia care a ajuns să domnească în Latium, în epoca de aur, în vremea sa fiind introduşi banii, legile şi agricultura în zonă, după cum informează vintagenews.com.

Un alt mit spune că Ianus ar fi fost prezent în Roma la momentul răpirii Sabinelor, respectiv în momentul în care, din dorinţa de a se răzbuna, sabinii au atacat zidurile Capitoliului. Ianus ar fi făcut ca în faţa lor să ţâşnească un şuvoi fierbinte de apă care le-ar fi forţat retragerea.

Următorul rege al Romei, după Romulus, Numa, a ridicat în onoarea lui Ianus un templu cu o poartă dublă, una îndreptată spre răsărit, respectiv una spre apus. În perioadele de război, porţile erau deschise pentru ca zeul să le vină în ajutor romanilor, iar în vremurile de pace, erau închise.

Romanii considerau că luna ianuarie a fost adăugată calendarului de către Numa, conform abc.net.au. Asocierea dintre Ianus şi calendar ar fi fost întărită de construcţia a 12 altare, fiecare pentru câte o lună a anului, în templul dedicat zeului.

Conform aceluiaşi site, poetul Marţial l-a descris pe Ianus drept „strămoşul şi tatăl anilor”, prima zi a lui ianuarie fiind, începând cu 153 î. Hr, cea în care consulii îşi preluau îndatoririle.