Voicu Rădescu, fondatorul teatrului independent din România, a murit la 65 ani. Nicuşor Dan: Te copleşea cu altruismul lui

Voicu Rădescu, directorul executiv al Teatrului Luni şi al Green Hours jazz-cafe, a murit marţi la 65 de ani. „Sunt mândru că a fost declarat cetăţean de onoare al Bucureştiului”, a scris primarul Capitalei Nicuşor Dan într-o postare pe o reţea de socializare în care anunţă vestea tristă.

„Ne-a părăsit Voicu Rădescu, după o grea suferinţă, pe care a îndurat-o cu deosebită demnitate. Mulţi oameni din zona culturală i-au fost aproape în aceste luni, în special Lia Bugnar şi Rozana Mihalache. Te copleşea cu altruismul lui”, a scris Nicuşor Dan pe pagina sa de Facebook.

Primarul Capitalei spune că e mândru că a fost declarat cetăţean de onoare al Bucureştiului.

„Ultima oară când am vorbit, eu eram îngrijorat de starea lui de sănătate, iar el mi-a spus: "Mă uit pe fereastră şi văd vizavi patru apartamente goale, de ani de zile, şi mă gândesc la oamenii ăia evacuaţi în strada Vulturilor. Oare ce este de făcut? Sunt mândru că a fost declarat cetăţean de onoare al Bucureştiului”, a mai spus Dan.

Voicu Rădulescu s-a născut pe 3 noiembrie 1955. A fost nepotul generalului Nicolae Rădescu, cel a care condus România ca prim ministru între 7 decembrie 1944 şi 1 martie 1945.

El a creat, în 1994, Green Hours 22 jazz-café, cel mai vechi club de jazz din ţară, Green Records – unicul label muzical aparţinând unui club in România şi Teatrul Luni de la Green Hours, primul teatru independent. 

A locuit mulţi ani în casa în care s-a născut pe Bd. Dacia 72 şi a făcut şcoala în cartier, mai întâi şcoala 24, lângă actualul Teatru Metropolis şi apoi Liceul Dimitrie Cantemir. 

Deşi a cumpărat casa, ea a fost retrocedată într-o încrengătură ilegală şi a ajuns în proprietatea lui Marian Vanghelie, aşa că Voicu a locuit în ultimii ani la bloc, într-un apartament cu două camere. 

În anii comunismului, Voicu Rădescu a fost escavatorist şi a jucat polo de performanţă. Imediat după căderea regimului comunist s–a implicat în viaţa culturală bucureşteană, influenţând fundamental scenă teatrului post decembrist.