Viziunea avocatului Marian Nazat asupra României ultimilor doi ani, în volumul „Cartea Ieruncilor“
0Săptămâna aceasta, va fi publicat, la editura RAO, cel mai recent volum al lui Marian Nazat, „Cartea ieruncilor”, în care, într-o formă jurnalieră, autorul relatează ultimii doi ani pe care i-a trăit în România, o ţară „în curs de dizolvare”.
Marian Nazat revizuieşte, în volumul „Cartea ieruncilor“, episoadele istorice din aceşti doi ani, de la „înscăunarea pe Deal“ a preşedintelui Klaus Iohannis, linşarea mediatică a Elenei Udrea şi moartea „nefericiţilor” din Clubul Colectiv, până la atacul de la „Charlie Hebdo” şi alegerea lui Donald Trump în SUA. Aceste relatări se îmbină cu unele mai personale, dominate de nostalgia pentru Islazul natal, pasiunea pentru fotbal sau figurile care i-au marcat viaţa, figuri precum Paula Iacob sau Gyuri Pascu.
„Cartea ieruncilor este o poveste despre nişte păsări trăitoare pe aceste meleaguri. Primul care a scris despre ele a fost Dimitrie Cantemir, în a sa Descrierea Moldovei. Marelui cărturar i-a sărit în ochi felul de-a dreptul prostesc al ieruncii de a înfrunta pericolul, lipsa totală a instinctului ei de conservare, spune Marian Nazat.
„Astfel, zice gânditorul, „Dacă un vânător găseşte o sută într-un singur copac, poate să le împuşte pe toate rând pe rând, iar celelalte se uită cum se prăbuşesc una după alta.0
Ei bine, asemenea acestor făpturi cam sărmane şi surde din fire, românii nu aud şi nu văd când semenii lor sunt ochiţi de lunetiştii cotropitori, aflaţi în interiorul codrilor moldo-valahi ori dincolo de hotar. S-a tras dintotdeauna asupra noastră, cu gloanţe felurite, de la cele muscăleşti până la cele americăneşti (cu fitil bruxellez), dar n-am învăţat o iotă din greaua povară a istoriei”, subliniază autorul, pe site-ul său.
Marian Nazat (56 de ani) este avocat, publicist şi eseist. Personalitate notabilă în domeniul juridic românesc, Nazat şi-a început cariera ca procuror la Turnu Măgurele, apoi la Bucureşti. În 1997, a devenit avocat, iar de la finalul anilor ’90 publică editoriale în presă. Din 1994 şi până în prezent, publică un roman poliţist, „În aşteptarea morţii”, în colaborare cu Paul Floricel Mocanu, culegerile de eseuri, „Starea de anormalitate” (1 şi 2), „România de-a-ndoaselea”, „România oranj”, „România târâş”, „Pe tălpile României”, „Ţara de cobia”, „Suflet în exil” şi „Jurnalul banalităţii”.